luni, noiembrie 4G2G - Get 2 Gether

1988 la Conferinţa de la Madrid s-a adoptat „Charta antitabac” care prevede cele şase drepturi fundamentale

TRIMITE PRIETENILOR

În urma evaluărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a rezultat faptul că din 850 milioane de locuitori ai Europei, 100 milioane vor muri prin boli datorate fumatului. Aceasta a determinat lansarea acţiunii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru Regiunea Europeană intitulată „Fumatul sau sănătatea”, parteneri în realizarea acesteia fiind forurile responsabile de sănătate, organizaţiile guvernamentale, organizaţiile non-guvernamentale, asociaţiile profesionale de sănătate.

În 1988 la Conferinţa de la Madrid s-a adoptat „Charta antitabac” care prevede cele şase drepturi fundamentale:

  1. dreptul de a respira un aer pur, fără fum de tutun;
  2. dreptul copiilor şi adolescenţilor de a fi protejaţi de promoţia de tutun şi de a beneficia de asistenţă şi educaţie în ceea ce priveşte consumul de tutun;
  3. dreptul la aer nepoluat în locurile publice;
  4. dreptul la un loc de muncă cu aer nepoluat de tutun;
  5. dreptul fumătorilor de a fi încurajaţi şi ajutaţi să renunţe la fumat;
  6. dreptul tuturor cetăţenilor de a fi informaţi cu privire la riscurile extrem de mari pe care le reprezintă fumatul pentru sănătate.

Rezultatele studiilor cu privire la fumat au arătat că:

  • în Europa nu există ţară cu 80% nefumători, numărul fumătorilor fiind crescut în Europa Centrală şi de Est;
  • în America fumatul a înregistrat un regres total.

Începând cu anul 1997 Uniunea Europeană a interzis publicitatea pentru tabac în afara tutungeriilor.

A fost elaborat al III-lea Plan pentru următorii 5 ani pentru o „Europă fără tutun”.

În anul 2002, la Varşovia, a fost lansată „Declaraţia pentru o Europă fără tutun”.

Considerentele pentru care s-a trecut la adoptarea acesteia au fost următoarele:

  • tutunul este o substanţă toxică şi care crează dependenţă, epidemia tabagică fiind cea mai mare provocare a sănătăţii publice cu care se confruntă Regiunea Europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, iar abordarea acestei probleme necesită o acţiune largă şi unită;
  • lipsa controlului fumatului între ţările membre aparţinând diferitelor părţi ale Europei;
  • în ciuda exemplelor pozitive din Regiune, un număr de state membre au încă nevoie să-şi stabilească politici vaste de control a fumatului;
  • generaţiile prezente şi viitoare au dreptul la un mediu lipsit de fum de ţigară, trebuie protejate de expunerea la acesta şi de consecinţele negative asupra sănătăţii, vieţii sociale şi economice ale consumului de tutun;
  • fundamentarea pe concluziile primei Conferinţe Europene privind politica antitabac (Madrid, 1988) şi pe cele trei Planuri de Acţiune consecutive pentru o „Europă liberă de tutun”, întinse pe perioada 1987-2001;
  • rolul central al guvernelor în aprobarea, revizuirea şi întărirea planurilor lor de acţiune, cu contribuţia fiecărui guvern, organizaţie non-guvernamentală şi a profesioniştilor din sănătate;
  • competenţele şi conducerea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în cadrul Naţiunilor Unite, în ceea ce priveşte controlul fumatului;
  • întărirea parteneriatelor regionale şi a solidarităţii pentru o acţiune eficientă în combaterea fumatului.

Miniştrii şi reprezentanţii statelor participante la Conferinţa Europeană Ministerială a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pentru o „Europă liberă de tutun”, fiind serios preocupaţi de continua ameninţare pe care fumatul o reprezintă pentru sănătatea globală, şi-au dat acordul pentru:

1) Angajarea în dezvoltarea şi adoptarea celui de-al 4-lea Plan de Acţiune pentru o „Europă liberă de tutun”, în acord cu următoarele principii directoare:

  • controlul fumatului se află în fruntea priorităţilor de sănătate publică;
  • combaterea epidemiei tabagice este de mare importanţă în protecţia sănătăţii individuale, în special a copiilor şi tinerilor, care ar trebui să fie mai bine informaţi despre caracterul de dependenţă şi letalitatea consumului de tutun şi despre tacticile de recrutare folosite de industria tutunului;
  • politici vaste cu impact măsurabil asupra reducerii folosirii tutunului- cum ar fi: taxe crescute, interzicerea reclamei, sponsorizărilor şi promovării tutunului, o mai bună protecţie faţă de expunerea involuntară la un mediu poluat cu fum de ţigară în locurile publice şi la locul de muncă, implementarea măsurilor de combatere şi control strict a contrabandei, care trebuie implementate efectiv, pretutindeni în Regiune;
  • noul Plan de Acţiune, fundamentat pe rezultatele prece-dentelor planuri de acţiune, trebuie să prevadă obiective clare şi specifice, care să fie realizate în Regiune, până în anul 2007; atenţia trebuie concentrată cu prioritate asupra tendinţelor alarmante ale consumului de tutun în rândul tinerilor, femeilor, persoanelor vulnerabile socio-economic şi grupurilor minoritare;
  • trebuie promovate activităţi economice alternative la producţia de tutun şi înlocuirea treptată a culturilor de tutun, prin transfer către alte activităţi;
  • politicile privind tutunul, trebuie să includă preocupări specifice sexelor şi perspective privind toate aspectele controlului fumatului.

2) Sprijinul tuturor pentru realizarea unei largi Convenţii Cadru privind controlul fumatului, sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (FCTC-Framework Convention on Tabacco Control) şi implicarea tuturor statelor membre din Regiunea Europeană, precum şi a Comisiei Europene pentru:

  • sublinierea priorităţii protecţiei sănătăţii publice, contri-buţia activă la dezvoltarea, adoptarea şi implementarea puternică şi efectivă a FCTC;
  • conlucrarea pentru realizarea unor măsuri integrate de control a tutunului şi punerea în acord a reacţiilor internaţionale faţă de „epidemia tabagică”.

3) Implicarea statelor membre şi a organizaţiilor intergu-vernamentale pentru întărirea parteneriatului şi solidarităţii europene în controlul tutunului, prin:

  • crearea unui mecanism interguvernamental potrivit pentru schimbul regulat de informaţii tehnice, ştiinţifice şi de legislaţie în domeniul controlului tutunului;
  • eliminarea deosebirilor între politicile de control a tutunului între diferitele părţi din Europa, folosind experienţa unor state în urma aplicării cu succes a programelor specifice;
  • facilitarea asistenţei în dezvoltarea politicilor naţionale de control a tutunului, pentru ţări aflate în situaţii speciale, cum ar fi statele membre aflate în tranziţie economică;
  • creşterea rolului partenerilor naţionali în Planul de Acţiune pentru o Europă liberă de tutun, ca o importantă reţea pentru realizarea unor politici eficiente de control a tutunului în Regiune;
  • realizarea de eforturi pentru implicarea tuturor segmentelor societăţii în combaterea consumului de tutun.

4) Biroul Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii acordă consultanţă şi sprijin statelor membre pentru ca acestea să:

  • acorde asistenţă şi suport, cu prioritate crescută, în activitatea lor de dezvoltare şi implementare a unor politici vaste de control a tutunului;
  • continue dezvoltarea celui de-al 4-lea Plan de Acţiune pentru o „Europă liberă de tutun” şi să propună adoptarea lui de către Comisia Regională pentru Europa a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în anul 2002;
  • asiste statele membre din Estul Regiunii, în concordanţă cu particularităţile problemei în această zonă, pentru a obţine suport din partea agenţiilor de dezvoltare şi a sponsorilor pentru dezvoltarea şi implementarea politicilor de control a tutunului;
  • faciliteze parteneriatul dintre statele membre şi organizaţiile interguvernamentale şi non-guvernamentale importante, pentru acţiunea coordonată împotriva epidemiei tabagice în Europa;
  • stabilească şi să întărească sistemele lor de supraveghere standardizată a modelelor, determinanţilor şi consecinţelor consumului de tutun, şi mobilizarea resurselor financiare şi operaţionale pentru ca acesta să înceteze, mai ales în ţările aflate în tranziţie economică.

Ca determinanţi ai tabagismului sunt consideraţi:

  • factorii demografici;
  • statutul socio-economic;
  • mediul social (familie, părinţi);
  • personalitatea, factorii psiho-sociali (imaginea de sine şi anxietate);
  • factori biologici.

Factorii ce declanşează tabagismul sunt:

  • mediul social;
  • sexul feminin;
  • crescut de un singur părinte;
  • păreri, slaba informare asupra riscului;
  • consumul de alcool;
  • prieteni intimi ce fumează;
  • marcă de ţigarete preferată;
  • un părinte fumător;
  • convingeri pozitive faţă de tutun;
  • atitudinea permisivă a părinţilor;
  • frecventarea discotecilor;
  • cantitatea banilor de buzunar.

Având în vedere aceste aspecte, este importantă lansarea de programe comunitare preventive, destinate tuturor grupelor de vârstă, în care implicarea multisectorială este esenţială (indivizi, familie, şcoală, asistenţă socială, comunitate, organizaţii non-guvernamentale, foruri decidente).

Programul „Şcoli în serviciul sănătăţii” are ca obiectiv realizarea unui mod de viaţă sănătos pentru populaţia şcolară, care creează condiţii optime pentru promovarea sănătăţii.

Acest concept este rezultatul colaborării dintre Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Comisia Comunităţii Europene, Consiliul Europei, organizaţii internaţionale, în scopul realizării unei reţele de şcoli în serviciul sănătăţii. Ea furnizează un sistem pentru difuzarea exemplelor de bună conduită.

Din 1995 la acest sistem au aderat 33 de ţări, printre care şi România, acţiunile realizându-se în trei direcţii principale:

  1. programe de educaţie pentru sănătate în şcoli;
  2. programe de educaţie etică şi comportamentală;
  3. servicii de sănătate şi îngrijiri.

În acest sistem profesorii trebuie să fie un exemplu pentru elevi şi trebuie realizată o colaborare permanentă între şcoală, familie, elevi şi servicii de sănătate.

Mesajul cel mai important pe care trebuie să-l transmită acţiunile concertate este conştientizarea responsabilităţii privind modul de viaţă sănătos şi asumarea conştientă a unui stil de viaţă favorabil sănătăţii.

Un mare număr de factori sunt determinanţi pentru sănă-tate, mai cu seamă predispoziţia genetică, modul de viaţă, alimentaţia, statutul socio-economic, accesul la serviciile de îngrijiri a sănătăţii potrivite, inclusiv cei de mediu. Condiţiile esenţiale ale sănătăţii şi supravieţuirii sunt accesul permanent la resursele mediului înconjurător: aer, apă, hrană, locuinţă, precum şi condiţiile climatice şi socio-economice adecvate.


TRIMITE PRIETENILOR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *