sâmbătă, mai 25G2G - Get 2 Gether

Crăciunul, sărbătorit în întreaga lume. Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţara la alta.

Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești,  a patra mare sărbătoare după Paști, Rusalii și Vinerea Mare.  În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători ale anului, motiv pentru membrii familiei și prietenii să se adune în jurul mesei de sărbătoare

Unitățile de alimentație se pregatesc pentru aceasta sărbătoare pentru a veni în întâmpinarea clienților cu preparate tradiționale și un ambient specific.

În restaurant pregătirea și servirea preparatelor culinare tradiționale de Crăciun necesită o atenţie deosebită,  fapt ce am încercat să îl redau în această lucrare prin cele trei capitole Capitolul I (Sărbătoarea de Crăciun), Capitolul II (Obiceiuri și tradiții de Crăciun) și Capitolul  III (Preparate tradiționale de Crăciun)

Istoria Crăciunului

În lumea occidentală, ziua de naştere a lui Isus Hristos a fost sărbătorită pe 25 decembrie, înlocuind o dată anterioară de 6 ianuarie. Creştinii şi-au însuşit de atunci numeroase sărbători păgâne şi tradiţii de sezon, care s-au practicat în multe părţi din Orientul Mijlociu şi Europa. Deşi poate părea destul de ciudat, multe dintre tradiţiile şi sărbătorile creştine de astăzi îşi au corespondent în vechile obiceiuri barbare.  Crăciunul şi Anul Nou se regăsesc în aceeaşi sărbătoare păgână numită Yule. Celebrată de populaţiile nord-europene, în special cele germanice, Yule însemna simplu…  roata… si simboliza roata anului care ajungea în punctul ei terminus în data de 31 decembrie. Iniţial, Yule sau Jul, începea pe 20 decembrie pentru a dura 12 zile. Erau festivalurile ţinute la mijlocul iernii şi în Babilonul antic şi în Egipt şi festivalurile de fertilitate germanice de asemenea, care aveau loc în acelaşi moment. Naşterea anticului zeu-soare Attis în Phrygia era sărbătorită pe 25 decembrie, aşa cum a fost şi naşterea zeul soareluipersan, Mithra.

În Roma Antică, solsiţiul de iarnă era sărbătorit cu mulţi ani înainte de naşterea lui Isus. Această sărbătoare romană era numită Saturnalia, onorându-l pe Saturn, zeul agriculturii. Locurile publice de adunare erau decorate cu flori, cadouri şi lumânări, care erau schimbate între oameni, sclavi şi stăpâni deopotrivă, sărbătorind astfel această ocazie cu mare entuziasm.  În ianuarie, era o altă sărbătoare, Calendele, ce reprezentau victoria morţii asupra vieţii.

Cultura celtică din Insulele Britanice venera toate plantele verzi, dar în mod deosebit vâscul şi illexul. Acestea erau importante simboluri ale fertilităţii şi erau folosite pentru decorarea caselor şi altarelor.

Şi totuşi, Crăciunul va fi cel care va împrumuta multe dintre obiceiurile barbare. Aprinderea lumânărilor, împodobitul bradului, cadourile şi chiar Moş Crăciun sunt toate practici preluate de la pagâna Yule.  Chiar şi tăierea porcilor este o veche tradiţie scandinavă, nordicii obişnuind să sacrifice mistreţi în cinstea zeiţei Freya. De altfel, în ţările nordice, oamenii încă mai folosesc termenul de Yule în loc de Crăciun. Obiceiul de a ţine Crăciunul a apărut în Evul mediu. Contribuţia cea mai proeminentă a avut-o imnurile, care prin secolul al XIV-lea, au devenit asociate cu respectarea religioasă a naşterii lui Hristos.

În Italia, s-a dezvoltat o tradiţie re-elaborată a naşterii lui Hristos şi construcţia scenei naşterii. Se spune că acest lucru a fost introdus de Sfântul Francisc ca parte a eforturilor sale de a aduce cunoştinţe spirituale  laicilor. Tradiţia ieslei de Crăciun vine din Evul Mediu. Sfântul Francisc de Assisi a amenajat prima iesle în anul 1223 la Greccio. De aici, acest obicei a fost răspândit la franciscani în Italia şi în afara ei.

Sărbătorirea Crăciunului a fost controversată încă de la începuturile sale, deoarece numeroase sărbători îşi găsesc rădăcinile în practici păgâne… şi acestea au fost foarte mult contestate de conservatori din cadrul Bisericii. Ospăţul, oferirea de cadouri şi frecventele excese au reprezentat un drastic contrast cu simplitatea naşterii Domnului. De aceea, mulţi oameni de-a lungul secolelor şi în prezent, condamnă aceste practici ca fiind contrare cu adevăratul spirit al Crăciunului

Crăciunul, sărbătorit în întreaga lume

Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţara la alta. Crăciunul este pentru creştinii din toată lumea ziua Naşterii Domnului, dar pentru alţii este o sărbătoare păgână care marchează solstiţiul de iarnă sau pur şi simplu o zi liberă.

Franţa

Francezii sărbătoresc ziua de Crăciun în diferite feluri. Creştinii se duc la slujba din seara zilei de 24 decembrie sau îşi amenajează acasă o iesle reprezentând naşterea luiIisus, cu Sfânta Fecioară, Iosif, un măgar şi un bou. Alţii, mai superstiţioşi, obişnuiesc să taie un măr ca să afle ce le rezervă anul viitor sau pun un solz de crap sub farfurie, de revelion, ca să aibă mai mulţi bani în anul care vine.

Pentru marea majoritate a francezilor, Crăciunul rămâne înainte de toate osărbătoare comercială, când Moşul, îmbrăcat în roşu, pune o mulţime de cadouri sub brad, în noaptea de 24 spre 25 decembrie.

Lituania

În Lituania, ajunul Crăciunului este o sărbătoare familială importantă. Ziua de 24 decembrie se numeşte ‘Kucios’, iar ziua de Crăciun ‘Kaledos’. Această zi este pregătită cu grijă, se face o curăţenie serioasă în casă. Deşi Biserica Catolică nu impune postul, oamenii nu mănâncă deloc carne în ajunul Crăciunului. Pentru seara de Crăciun, se pregătesc douăsprezece feluri de mâncare, reprezentând numărul apostolilor lui Iisus. Se fac obligatoriu faimoasele ‘kuciukai’, nişte prăjiturele rotunde din făină, drojdie, dar fără unt. Pe masă trebuie aranjate diversele mâncăruri tradiţionale, printre care heringul sau alt fel de peşte, supa de mac, o băutură obţinută din afine roşii (‘kiselis’), salată, ciuperci, cartofi copţi, varză acră călită, fără carne, pâine.

Pe masă se pune, de asemenea, o farfurie cu atâtea bucăţi de azimă câte persoane sunt la masă. Aceste bucăţi de azimă se numesc ‘Dievo pyragai’ sau prăjiturelele Domnului. În unele regiuni din Lituania, se mai pun şi mere – simbolul păcatului originar. În cursul lunii decembrie la Vilnius se organizează mai multe concerte şi manifestaţii culturale, târguri cu articole artizanale şi produse alimentare tradiţionale. Sărbătorile de iarnă se încheie la începutul lui ianuarie, de Bobotează, cu o paradă şi un spectacol consacrat celor Trei Magi. În Lituania, tradiţiile creştine sunt foarte puternice şi această sărbătoare este foarte importantă pentru toţi lituanienii.

Germania

În Germania, Adventul, cele patru săptămâni de post care preced Crăciunul, este marcat de obiceiuri ancestrale. În cele 24 de zile, copiii, dar şi adulţii, deschid în fiecare zi una din ferestrele calendarului de Advent sau desfac mici pachete numerotate. Acest calendar este confecţionat din hârtie şi are câte o fereastră pentru fiecare zi, în spatele căreia se află câte o jucărie sau o bomboană. În spatele ferestruicilor se mai află câte o imagine sau un fragment din istoria Naşterii luiIisus. Uneori, chiar unele edificii se transformă în gigantice calendare de Advent, mai ales clădirile primăriilor.

Pentru fiecare duminică, se aprinde câte o lumânare pe coroniţa de Advent. Ornamentele specifice pentru decorarea caselor sunt piramidele din lemn confecţionate manual şi suporturile de lumânări în formă de semicerc (schwippbogen) care luminează ferestrele. Pomii din grădini sunt împodobiţi cu ghirlande luminoase, la fel şi vitrinele.

Începutul Sărbătorilor de iarnă din Germania este marcat de Sfântul Nicolae (Niklaus), la 6 decembrie. În seara de 5 decembrie, Moş Nicolae (Knecht Ruprecht, moşul cu nuieluşă), coboară din cer într-o săniuţă plină de dulciuri şi cadouri. Copiii îşi pun pantofiorii bine curăţaţi într-un anumit loc, iar în dimineaţa zilei de 6 decembrie se duc repede să vadă ce le-a adus Moşul, dacă nu cumva a venit doar ‘Knecht Ruprecht’, care are mereu un sac cu nuieluşe pentru a-i pedepsi pe cei care nu au fost cuminţi.

Sărbătoarea Sfântului Nicolae şi Adventul sunt în Germania, dar şi în Austria, la fel de populare ca şi Crăciunul.

Cadourile de Crăciun (Bescherung) se dau în seara de Ajun, iar tradiţia a început cu Martin Luther. Conotaţia dată obiceiului este celebrarea darului făcut de Dumnezeu prin Fiul Său. Cadourile se pun sub brad, tatăl familiei aprinde lumânările şi sună dintr-un clopoţel, după care copiii pot să intre în camera în care se află bradul de Crăciun. Se cântă colinde şi se trece la masă. Perioada Adventului este o adevărată sărbătoare a deliciilor culinare: turtă dulce, chec cu fructe uscate numit ‘stollen’, biscuiţi, figurine din marţipan, castane şi multe ale bunătăţi. De la masa de Crăciun nu trebuie să lipsească gâsca la cuptor cu varză roşie şi bulete de cartofi sau crapul.

Cehia

În Cehia, aroma vinului fiert, a diferitelor prăjituri, căldura castanelor prăjite, străzile bogat decorate, târgurile tradiţionale, brazii împodobiţi cu ghirlande şi globuri amplasaţi în toate pieţele, totul contribuie la crearea unei atmosfere specificeCrăciunului.

Şi în Cehia, Moş Nicolae este cel care vine primul, însoţit de un drăcuşor şi de un înger. El le împarte dulciuri şi mici cadouri copiilor cuminţi. Cei care nu au fost cuminţi primesc un cartof sau un cărbune din partea drăcuşorului.

Cehii încep să sărbătorească Crăciunul din prima duminică de Advent. Ei adoră ieslele, de aceea poţi vedea sute sau chiar mii de iesle în pieţe, în târguri, sub brad, în biserici. Aşa se explică faptul că în Cehia sunt mai multe muzee consacrate ieslelor. Cel mai cunoscut este cel din Trebechovice pod Orebem, care are o colecţie de peste 300 de iesle confecţionate din diferite materiale. Cea mai preţioasă este ieslea automată de la Probošt, compusă din peste 2.000 de elemente.

De la masa de Crăciun nu trebuie să lipsească crapul pane, în afară de carnea de porc, şi salata din cartofi. În unele familii se serveşte linte deoarece există credinţa că ea aduce bunăstare financiară. Alţii mănâncă înainte de felul principal ciorbă de peşte.

Ajunul Crăciunului se numeşte Stedry den (ziua mâinii deschise), iar seara se fac cadouri. Cadourile sunt aduse de Jezisek (Micul Iisus), care îşi anunţă venirea cu un clopoţel, după care dispare. Cadourile se aşează sub Pomul de Crăciun şi sunt deschise după cina din seara de Ajun. Oamenii se duc apoi la biserică pentru slujba de la miezul nopţii. Unul dintre obiceiurile populare este prezicerea viitorului, cu ajutorul unui măr tăiat în curmeziş. Dacă apare o stea, anul va fi bun, dacă apare o cruce, anul va fi rău.

Spania

Spania este prin excelenţă ţara sărbătorilor. Prima dată specială pentru sfârşitul de an este 22 decembrie, ziua extragerilor pentru Loteria de  Crăciun, la care participă practic toţi spaniolii, şi care este o ocazie în plus pentru osărbătoare în plină stradă.

Următoarele date importante sunt 24 şi 25 decembrie: ‘Nochebuena’ şi Ziua de Crăciun. Întreaga familie se reuneşte în jurul mesei de pe care nu lipsesc felurile tradiţionale, precum cele din carne de oaie sau dorada, dar şi dulciurile specifice acestei perioade, ca de exemplu ‘turron’ (nuga din miere, zahăr, albuş şi migdale), ‘polvorones’ (prăjiturele din făină, unt, zahăr, drojdie şi migdale măcinate) şi marţipan.

Conform tradiţiei, în Spania, masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece. După aceea, oamenii participă la slujba de la miezul nopţii, numită ‘La Misa Del Gallo’ (Misa cocoşului).

Pe 28 decembrie, spaniolii sărbătoresc ziua Sfinţilor Inocenţi (având la origine uciderea pruncilor de către regele Irod), care, deşi aminteşte de un eveniment sângeros, este plină de obiceiuri mai curând hazlii şi distractive, asemănătoare cu ziua de 1 aprilie din România. De asemenea, pe această dată copiii se bucură de numeroase jocuri şi petreceri.

Pe 31 decembrie, cu ocazia ajunului Anului Nou (‘Nochevieja’ sau ‘Noaptea veche’) , spaniolii obişnuiesc să mănânce carne de porc, întrucât acest animal este considerat un simbol al norocului în următorul an. În timp ce se aşteaptă ca ceasul să bată ora 12 noaptea, se împart câte 12 boabe de strugure fiecărei persoane prezente, urmând ca ele  să fie mâncate pe rând, la miezul nopţii, la fiecare bătaie care marchează apropierea orei 12. Potrivit credinţei spaniole, dacă cele 12 boabe sunt mâncate la timp, atunci anul următor va fi plin de noroc.

Ciclul sărbătorilor de iarnă ia sfârşit la 5-6 ianuarie, când se organizează mari parade care îi celebrează pe cei Trei Regi în calea lor către Bethleem. Îmbrăcaţi somptuos, Regii aruncă bomboane copiilor ce asistă la sărbătoare. Potrivit tradiţiei, copiii primesc darurile de Crăciun, aduse de către cei trei Magi sau Regi, în ziua de 6 ianuarie, de Epifanie, Bobotează sau Noaptea Regilor.

Spaniolii aşează în centrul sărbătorii de Crăciun din familie scenele nativităţii, scene reprezentând Naşterea lui Hristos, numite ‘nacintiento’ (naştere) sau ‘belen’ (Bethleem). Aceste mici scene ale nativităţii îşi fac apariţia, în preajmaCrăciunului, şi în marile pieţe publice, precum şi în biserici. Deşi pomii deCrăciun au căpătat o oarecare popularitate în ultimul timp, scenele nativităţii rămân simbolul consacrat al Crăciunului în Spania.

Statete Unite ale Americii

În Statele Unite, sărbătorile de sfârşit de an sunt marcate mai ales de Ziua recunoştinţei, sărbătorită în a treia zi de joi din luna noiembrie cu tradiţionalul curcan umplut cu castane.

La sfârşitul săptămânii respective, la New York se organizează o paradă spectaculoasă, care marchează în mod simbolic deschiderea sezonului de cadouri. Până la Crăciun, americanii fac cumpărături masive.

Dar şi sărbătoarea de Crăciun are magia ei, datorită lui Santa Claus, acest episcop creştin, aflat la originea lui Moş Crăciun, şi a cântecelor specifice, cel mai celebru fiind ‘Jingle bells’.

Americanii îşi decorează casele cu ghirlande luminoase şi copiii îşi agaţă nişte ciorapi speciali de şemineu, în care să primească darurile de la Santa Claus, ce vine prin cer cu sania trasă de nouă reni şi coboară prin horn.

Americanii nu au un mediu tradiţional de Crăciun. În general, ei mănâncă friptură de vită, iar aperitivele conţin neapărat somon afumat, preparat în diferite feluri. La Casa Albă se serveşte ‘Prăjitura prezidenţială’, preparată după o reţetă veche de peste două secole, din vremea lui Abraham Lincoln, cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri. Aceasta tradiţie este unică în lume. În vestul Americii este servită tradiţionala băutură ‘eggnog’. Ea se prepară în vase mari de sticlă şi conţine brandy, rom, ouă şi lapte, la care se adaugă câteodată scorţişoară sau nucşoară.

Brazi împodobiţi sunt peste tot, cel mai cunoscut fiind cel de la Rockefeller Center, o adevărată atracţie turistică şi pentru cei care nu sărbătoresc NaştereaDomnului.

Finlanda

Crăciunul este în Finlanda cea mai mare sărbătoare a anului. Brazii sunt împodobiţi în dimineaţa de ajun. Pe lângă decoraţiunile obişnuite, se mai agaţă în brad şi fructe, dulciuri, steaguri naţionale din hârtie, lumânări. În dimineaţa de ajun se pun în curte un snop de grâne şi diferite seminţe, pentru a fi mâncate de păsări. E semn de recolte bogate şi unii ţărani finlandezi nici nu se aşează la masa de Crăciun până când nu sunt siguri că păsările au mâncat. După-amiaza, finlandezii se duc la saună şi apoi întreaga familie se adună în jurul mesei şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun. Cina festivă este compusă, de obicei, din cod fiert, bine condimentat, cu sos şi garnitură de cartofi natur, friptură de porc, de pui, legume fierte, prăjituri şi fructe. După masă, toată lumea merge la mormintele rudelor.

Potrivit tradiţiei finlandeze, Sfântul Toma este cel care aduce Crăciunul, la 21 decembrie, când se organizează şi un târg cu numele acestuia, iar Sfântul Knut încheie perioada sărbătorilor de iarnă, la 13 ianuarie.

Târgurile de Sfântul Toma oferă decoraţiuni făcute manual şi specialităţi culinare. Cel mai renumit este cel de la Helsinki, de la Esplanade Park, care reuneşte circa 150 de vânzători.

Un eveniment important al lunii decembrie este sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta Lucia), în ziua de 13. Această sărbătoare vine dintr-o tradiţie populară suedeză, introdusă în Finlanda în 1950. Este vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi ‘Lucia naţională’. Îmbrăcată cu o rochie lungă, albă şi purtând o coroană cu beculeţe aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima dată pe 13 decembrie. Până la sfarşitul lunii decembrie, ea vizitează spitalele, şcolile şi asistă la diverse sărbători, purtând un mesaj de lumină, speranţă şi caritate.

Moş Crăciun sau Joulupukki în finlandeză nu este altcineva decât acel bărbat îmbrăcat în roşu care locuia la început în Munţii în Korvatunturi, în nordul Laponiei, şi care vine pe o sanie trasă de reni. În 1985, s-a construit în apropiere de Rovaniemi, pe cercul polar, orăşelul lui Moş Crăciun. Astăzi aşezarea include Oficiul Poştal al lui Moş Crăciun, unde acesta primeşte corespondenţa sosită din întreaga lume, Biroul lui Moş Crăciun unde sunt citite scrisorile, după ce au fost triate de spiriduşi, iar în apropiere se află Parcul lui Moş Crăciun. În Casa lui MoşCrăciun se află un magazin cu suveniruri ‘made in Laponia’ şi un restaurant cu mâncăruri tradiţionale.

Marea Britanie

La începutul lui decembrie, englezii trimit felicitări membrilor familiei şi îşi decorează casa şi grădina în roşu şi verde, mai ales cu plante perene (evergreen) care rămân verzi tot timpul anului (iederă,vâsc, laur). De la englezi vine obiceiul trimiterii de felicitări, acesta fiind iniţiat de către Sir Henry Cole, care, în 1843, i-a cerut pictorului J.C.Horsley să deseneze o felicitare, care apoi a fost imprimată în alb şi negru şi colorate de mână. S-au vândut atunci 1.000 de copii în Londra.

În ajunul Crăciunului, copiii cântă celebrele ‘Christmas carols’ pe stradă şi primesc în schimb mici cadouri sau bomboane. Înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului.

În Marea Britanie, nu există Crăciun fără tradiţionalul curcan cu castane şi faimosul pudding. Pomul de Crăciun a fost popularizat de către prinţul Albert, soţul reginei Victoria, care l-a introdus în Casa Regală, pentru întâia dată, în 1840. Din 1947, la fiecare Crăciun, Norvegia trimite Marii Britanii un imens brad deCrăciun, care străjuieşte Piaţa Trafalgar în amintirea colaborării anglo-norvegiene din perioada celui de-al doilea război mondial.

Nu trebuie uitată, la masa de Crăciun, tradiţia veche de 150 de ani a pocnitorilor (crackers), ascunse sub farfurii.

La Londra, în Hyde Park, Winter Wonderland rămâne deschis timp de cinci săptămâni, spre bucuria copiilor dar şi a adulţilor, care se pot distra pe cel mai mare patinoar în aer liber din Londra sau se dau pe un tobogan imens, fac cumpărături într-un târg special organizat pentru cadourile de sfârşit de an, pot asculta concerte de Crăciun sau pot face plimbări cu calul.

India, Japonia şi China

Deşi Crăciunul este un eveniment tipic creştin, el este sărbătorit şi de comunitatea hindusă. Într-adevăr, în India, Buddha şi Iisus pot foarte bine coexista cu Ganesh, Lakshmi, Krishna şi Radha pe altarul fiecărei familii.

În India, care are aproape un miliard de locuitori, sunt 26 de milioane de creştini. Ziua deCrăciun este de altfel zi liberă, fiind considerată sărbătoarenaţională. La originea acestei sărbători este Sfântul Apostol Toma, cel care a creştinat India. Primele aşezăminte creştine datează din secolul al IV-lea era noastră. Marile oraşe, precum Bombay şi Calcutta, se împodobesc la fel ca oraşele din ţările occidentale. Diferenţa constă în bradul de Crăciun. În zonele tropicale, bananierii şi mangotierii sunt împodobiţi cu lumânări, panglici şi jucării.

În sudul ţării, creştinii pun candele pe acoperişul casei sau le agaţă de pereţi, la fel cum se procedează în timpul sărbătorii hinduse Diwali, care evocă victoria binelui asupra răului.

Crăciunul este o tradiţie recentă în Japonia şi în China, care nu este adoptată doar de comunitatea creştină. Este însă în primul rând o sărbătoare comercială, la fel ca Sfântul Valentin. Nu are aproape deloc încărcătură religioasă. De altfel, se sărbătoreşte mai ales Moş Nicolae şi mai puţin naşterea lui Iisus.

Pentru japonezi, Noul An rămâne sărbătoarea cea mai importantă. Atunci se reuneşte întreaga familie, în timp ce Crăciunul este sărbătorit mai ales între prieteni. Totuşi, în ajunul Crăciunului, magazinele sunt deschise şi cei care vor să-l petreacă la un restaurant bun, trebuie să-şi rezerve cu câteva săptămâni înainte o masă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *