Ce trebuie să faci ca să crești copii fericiți? Ei bine, răspunsul nu constă în a avea bani. Confirmă acest lucru o bonă din Chicago. Rusoaica Elena Mincheva a petrecut aproape un an lucrând pentru unul dintre cele mai bogate cupluri din oraș. Acum, femeia de 35 de ani, a scris o carte „Bonă de milionar” în care a povestit experiența sa.
Nu totul a fost ușor. Soția mlionarului „m-a certat că nu-mi folosesc creierul” și m-a amenințat cu concedierea. „Nu mai lucrezi aici. Este casa mea și nu te suport”. De cealaltă parte, șeful ei este cel care a intervenit: „De fapt e casa mea. Ce ai zice dacă ea stă și pleci tu?”.
„Cearta era o dramă neplăcută din timpul meseriei mele de bonă. Eram folosită în relația lor. (…) Familia locuia într-o casă cu șase dormitoare și eu stăteam la subsol, lângă camera de joacă a celor mici. Salariul meu era de 150 de dolari pe zi, plus casă și masă, pentru 16 ore, de la 6 dimineața la 10 seara. (…) Chiar din prima zi mi-am dat seama că se întâmplă ceva. Am gătit niște paste pentru copii, Isabella, opt ani, Cameron, șapte ani, și Jack, patru ani. Doamna care dormea în bucătăria imensă mi-a spus: „De ce nu-l hrănești?”, arătând spre Cameron, care nu s-a atins de mâncare. Nu știam ce însemna asta. S-a dus nervoasă la masă, a luat paste cu lingura lui și i-a dat în gură. „Trebuie să-l hrănești. Nu va mânca de unul singur”. Avea șapte ani și nu mânca singur. Mă gândeam ce va urma. Eram tratată mai degrabă ca un câine decât ca o bonă”.
„Chiar dacă eram obosită, trebuia să mă gândesc la copii. Petreceau puțin timp cu părinții lor, care erau mult prea ocupați ca să le acorde atenție. (…) Mesajul pe care l-am învățat din această experiență este că fiecare copil are nevoie și merită dragoste decât bani și alte lucruri materiale. Dragostea este indispensabilă”, a conchis bona.
O alta poveste…
Am fost bonă timp de trei ani într-o familie extrem de bogată. O casă imensă, cu piscine, grădină de vis și mobilă de lux, mașini scumpe la scară și vacanțe în locuri unde doar milionarii își permit să meargă. Dar dincolo de strălucirea aparentă, am descoperit o lume diferită, în care copiii creșteau după reguli total diferite față de cei dintr-o familie obișnuită.
Un program strict, dar rece
În fiecare dimineață, copiii erau treziți de o menajeră și pregătiți pentru ziua lor. Nu aveau voie să-și aleagă hainele, mesele erau stabilite de un nutriționist, iar fiecare oră din zi era planificată de un asistent personal.
Nu exista timp pentru joacă liberă – doar lecții de pian, ore de franceză și ședințe de înot. Când aveau câteva clipe de relaxare, le petreceau pe tablete sau la televizor, dar sub supravegherea unui „tutor educațional”.
Părinți ocupați, dar absenți
Deși aveau părinți influenți și bogați, copiii îi vedeau rar. De cele mai multe ori, părinții erau plecați în călătorii de afaceri sau ocupați cu întâlniri. Serile în familie erau un lux, iar mesele în care stăteau toți împreună erau aproape inexistente.
Într-o seară, una dintre fetițe, de doar șapte ani, mi-a spus: „Mi-e dor de mami. O să vină diseară?” Nu am știut ce să-i răspund. Știam că mama ei era într-o altă țară și că nu se întorcea prea curând.
Cadouri scumpe în loc de afecțiune
În lipsa părinților, copiii primeau daruri: jucării de colecție, haine de firmă, excursii de lux. Îmi amintesc ziua în care băiatul familiei a primit o mașinuță electrică de ultimă generație. A fost încântat… timp de zece minute. Apoi a lăsat-o deoparte și a întrebat când vine tatăl lui acasă.
Într-o altă zi, fetița a primit un cățeluș pomeranian, dar a fost atât de copleșită de jucăriile scumpe din jurul ei, încât nici nu s-a bucurat cu adevărat. Îl privea, dar nu știa ce să facă cu el.
„Ce înseamnă să fii bogat?”
Într-o zi, băiatul m-a întrebat brusc: „Tu ai fost vreodată bogată?” Am ezitat. Adevărul era că nu avusesem niciodată o viață de lux, dar avusesem o copilărie fericită. I-am răspuns: „Depinde ce înseamnă bogăție pentru tine.”
El a tăcut câteva clipe și apoi a spus: „Cred că bogăția e să ai pe cineva care să se joace cu tine.”
Mi s-a rupt sufletul. În casa aceea plină de obiecte de lux, lipsea cel mai important lucru: căldura sufletească.
Lecția pe care am învățat-o
În final, am plecat din acea familie cu o lecție importantă. Banii pot cumpăra orice – case, haine, mașini, jucării – dar nu pot cumpăra timp, iubire sau fericire.
Copiii bogați cresc în lumi perfecte din exterior, dar uneori sunt mai singuri decât ne putem imagina. Și uneori, tot ce își doresc este o îmbrățișare sinceră și pe cineva care să-i asculte.