PATA ALBA
Dintre semnele care le permit puilor animalelor să își recunoască mama face parte și pata albă, care se găsește sub coada anumitor specii, cum ar fi căprioara. Această particularitate duce de multe ori la împrejurări stranii. Se știe că în unele țări, bicicliștii sunt obligați să își vopsească aripa din spate în alb. Aceasta i-a derutat de multe ori pe puii de căprioară pierduți de mamele lor, mulți cicliști fiind urmați de ei, pe distanțe foarte lungi, fără să înțeleagă nimic din acest atașament brusc.
ANIMALE ÎN TRAVESTI
Capacitatea de mimetism a anumitor animale este studiată cu mare interes de oamenii de știință. Animalele au mii de feluri de a se dezghiza pentru a scăpa de atentia adversarilor lor. Unele împrumută culoarea mediului înconjurător, altele imită o frunză sau o creangă, iar altele își inventează cute sau dungi. Speciile conștiente că ele nu sunt de mâncare împrumută culori vii, ca și cum ar fi să își afișeze imunitatea.
RAFINAMENT GASTRONOMIC
Un studiu de gastronomie animală arată că gustul animalelor de pradă pentru anumite specii pe care le vânează sunt foarte clare. Pisica, de pildă, preferă de departe șobolanii negrii, față de cei cenușii, care trăiesc prin canale, un fapt care îi avantajează pe cei din urmă, asigurându-le înmulțirea. Batracienii sunt rafinați. Broaștele normale mănâncă cu plăcere fluturi, cele râioase foarte rar, iar broscuțele mici și verzi, care apar după ploaie, niciodată.
SOLIDARITATEA ELEFANȚILOR
Numeroși vânători de elefanți au povestit cum aceștia încercau să ajute un alt animal rănit. Toate descrierile concordă: doi elefanți se așază în stânga și în dreapta rănitului, iar când starea lui este gravă, alții îl împing din spate. Astfel, un vânător a văzut o trupă de “brancardieri” urcând un elefant rănit, pe malul unui râu având peste 15 metri înălțime.
PRIETENII ȘI ANTIPATII
Și afinitățile speciilor între ele sunt foarte curioase, felul în care leagă prietenii. Iarna, de pildă, se formează bandele compuse din diferite specii de păsări de dimensiuni mici, care se simt excelent împreună. Doar pițigoii nu acceptă niciun străin lângă ei. Printre păsările de la țărmul mării, ciocântorsul este la fel de intransigent. Când și când, el acceptă amiciția piciorongului.
FURNICILE SE ÎNCURCĂ
Există și o formă de ajutor între furnici. De multe ori, putem vedea mai multe furnici trăgând după ele o pradă voluminoasă. Cercetătorii au verificat dacă, atunci când două furnici se ajută, timpul necesar este mai scurt decât în cazul unei furnici. Răspunsul este afirmativ, timpul folosit este cu aproximativ 50% mai scurt, dacă trei furnici se înhamă la lucru, și dispare complet în clipa în care apare și a patra. Ajutorul este limitat la un grup foarte restrâns, dincolo de care pare să domnească o anarhie totală.
O PRIETENIE CIUDATĂ
O formă curioasă de întrajutorare este cea care există între o pasăre și un urs. Pitpalacului îi place în mod deosebit mierea, dar îi este frica să nu fie atacat de albine. Când găsește un stup, caută imediat un urs și se dedă unui comportament extraordinar, zburând deasupra lui Moș Martin, cântând cât îl țin puterile. Lucru și mai straniu încă, ursul pare să înțeleagă perfect îndemnul păsării, îndreptându-se în direcția indicată de ea. Ajuns în apropierea stupului, scoate rapid fagurii de miere, indiferent la înțepăturile care nu reușesc să îi străpungă blana. Bucuros de izbândă, pitpalacul se bucură de rămășitele festinului. În Balcani, ciudata pasăre le oferă aceleași servicii și oamenilor, indicându-le prezența stupilor sălbatici în pădure.
