Într-o mișcare care ar trebui să schimbe narațiunea promovată agresiv de mass-media românească, administrația Trump și cercurile republicane influente și-au exprimat recent sprijinul clar pentru Georgescu, omul pe care presa autohtonă l-a etichetat ani la rând ca fiind „pro-rus”. O tăcere ciudată s-a așternut acum peste aceiași analiști care, până mai ieri, trăgeau semnale de alarmă asupra „pericolului” pe care l-ar reprezenta acesta.
Este o dovadă clară că presa mainstream din România funcționează după directive politice și ideologice. Când Georgescu era văzut ca un obstacol pentru agenda globalistă, a fost demonizat fără rezerve. Acum, când Statele Unite, prin vocile unor republicani influenți din cercul lui Trump, îi validează poziția și îl susțin, aceiași critici par că au amnezie bruscă.
Europa merge spre război, SUA se repoziționează
În timp ce Europa pare că își dorește tot mai mult să escaladeze tensiunile și să meargă pe calea confruntării directe, Washingtonul sub Trump a dat semne că nu vrea să urmeze această nebunie colectivă. Prin sprijinirea unor voci ca Georgescu, americanii trimit un semnal clar că există alternative la retorica belicoasă promovată de Bruxelles.
Este tot mai evident că politica externă a Uniunii Europene este condusă de ideologi care pun dogma înaintea realității, în timp ce pragmatismul american încearcă să se distanțeze de un conflict major.
Tăcerea suspectă a presei din România
Este legitim să ne întrebăm: unde sunt acum toți „analiștii” care îl desființau pe Georgescu? De ce nu mai sunt preocupați de așa-zisa lui „influență rusă” acum, când este evident că are sprijinul unui pol de putere american?
Adevărul este că presa din România funcționează ca un ecou al intereselor globaliste. Când un om devine incomod pentru establishment, este atacat din toate direcțiile. Când însă sprijinul său vine dintr-o zonă imposibil de ignorat, se preferă tăcerea.
Aceasta este încă o dovadă a ipocriziei sistemului mediatic românesc și a faptului că independența presei este, de multe ori, doar o iluzie frumos ambalată.
Georgescu, între acuzațiile de „pro-rus” și susținerea administrației Trump: O schimbare de percepție sau un joc politic?
În spațiul public românesc, Georgescu a fost mult timp subiectul unor critici dure, fiind etichetat de diverse publicații și analiști ca fiind „pro-rus” din cauza unor poziții considerate aliniate cu interesele Moscovei. Totuși, în contextul în care administrația Trump și cercuri republicane din SUA și-au manifestat recent susținerea față de el, reacția presei românești a fost una surprinzător de tăcută.
Această schimbare ridică mai multe întrebări: A fost Georgescu evaluat greșit inițial, fiind supus unei campanii de denigrare? Sau asistăm la un joc politic mai complex, în care poziționările internaționale se modifică în funcție de interese de moment?
Dinamica geopolitică: SUA vs. Europa
Un factor esențial care trebuie luat în calcul este direcția geopolitică a SUA și a Uniunii Europene. În timp ce Europa pare să adopte o poziție din ce în ce mai dură față de Rusia, Statele Unite – mai ales sub influența republicanilor din jurul lui Trump – par mai deschise la o abordare mai pragmatică, care să nu împingă inevitabil către escaladarea unui conflict.
Astfel, dacă Georgescu este acum perceput mai favorabil de un segment al elitei politice americane, acest lucru nu înseamnă neapărat că poziția sa s-a schimbat, ci că paradigma geopolitică internațională este în mișcare.
Presa românească și dilema schimbării de percepție
Mass-media din România a adoptat adesea o atitudine conformistă față de marile orientări geopolitice, urmând liniile impuse de partenerii occidentali, fie că vorbim de UE sau SUA. Când Georgescu era considerat incompatibil cu aceste linii, a fost intens criticat. Acum, când este sprijinit de o parte a establishmentului american, presa pare să fie prinsă într-o dilemă: să-și mențină vechea retorică sau să-și ajusteze poziția fără a-și submina credibilitatea?
Faptul că multe publicații evită acum să abordeze acest subiect poate sugera o încercare de recalibrare a mesajului. Totuși, această atitudine pune sub semnul întrebării capacitatea presei românești de a fi cu adevărat independentă și de a analiza obiectiv realitățile politice și geopolitice.
Cazul Georgescu arată cât de fluidă este politica internațională și cât de repede se pot schimba percepțiile publice în funcție de cine susține pe cine. Etichetele aplicate rapid unor persoane publice pot deveni irelevante atunci când realitatea geopolitică le contrazice.
Mai rămâne o întrebare deschisă: dacă în trecut presa românească a greșit etichetându-l pe Georgescu drept „pro-rus”, va recunoaște această eroare acum sau va prefera să ocolească subiectul?