Cel mai prost loc de muncă a fost la patronul român: „Suntem o familie, ne ajutăm unii pe alții, ajutați-mă acum să trec peste perioada asta grea și am să vă ajut și eu pe voi, o să vedeți că o să fie bine, eu cred în afacerea asta, hai să ne încordăm, să dăm totul…”
De-a lungul carierei mele profesionale am lucrat atât la stat, cât și în domeniul privat, atât la multinaționale străine, cât și la patroni români. De departe cel mai prost loc de muncă din toate punctele de vedere a fost la patronul român.
În primul rând, începând încă de la angajare, una ne-am înțeles la interviu și alta a fost realitatea în fapt. Contractul de muncă nu era făcut pe salariul pe care ne-am înțeles, mi-a explicat că trebuie să treacă o perioadă de probă de trei luni în care să-mi demonstrez competențele. Programul de lucru de opt ore n-a fost niciodată respectat, mi-a dat un laptop și mi-a cerut să lucrez și după orele de program de-acasă, inclusiv sâmbăta și duminica. În momentul în care plecam în concediu, trebuia să ne luăm laptopul cu noi și să ne facem treaba, ca ș...