N-am să vă spun „Marș!”. N-am să vă numesc „jigodii”. Aceste expresii vă aparțin, nu mă reprezintă. Poate că simt chiar o oarecare compasiune. Îmi pare, din tot sufletul, foarte rău pentru frica, pentru cinismul, pentru dezamăgirea care v-au făcut să credeți că protestul e inutil, că vocea ridicată e un pericol și că cei care ies în stradă trebuie priviți de sus, judecați, etichetați.
Asta e partea tristă a poveștii. Că mulți dintre voi ați ajuns să desconsiderați miile de oameni care protestează, punându-i toți sub aceeași etichetă, fără să vă întrebați măcar o secundă ce i-a adus acolo. Din prea multă oboseală, din prea multă lehamite, poate și din prea mult confort. Ați făcut ce-ați crezut de cuviință, de bună credință. Și, nu vreau să judec sau să jignesc, e doar o constatare: din prea puțină implicare.
Dar știți ceva? M-ați și supărat. Tare. Pentru că tricolorul acela e și al nostru. Și al celor care au avut curajul să iasă în stradă. Nici Dumnezeu nu-i doar al vostru. Noi, cei care protestăm, suntem tot poporul. Și, contrar a ceea ce spuneți despre noi, nu suntem nici manipulați, nici fără discernământ. Patriotismul și libertatea nu sunt doar niște concepte abstracte pe care le trăiești în liniște, în tăcere. Uneori, ele trebuie apărate. Iar asta nu se face cu meditație, ci cu acțiune.
Vorbiți despre „violență oarbă”, despre „ură”. Dar cine a pus această etichetă pe toți? Cine a ales să ignore că nemulțumirea oamenilor vine din realități pe care le trăiesc zi de zi? Nu noi am creat ura, dar nici nu vom tăcea doar ca să nu deranjăm sensibilități. Poate că vă deranjează tonul ridicat, dar când s-a rezolvat vreodată ceva important în șoaptă?
Nu veți vota un Georgescu? Foarte bine, e dreptul vostru. Dar nu despre el e vorba. E vorba despre noi toți. Și voi, și noi. Suntem poporul. Dar ceea ce faceți acum e să ne împărțiți în „buni” și „răi”, în „civilizați” și „gălăgioși”. Nu noi dezbinăm, ci cei care refuză să asculte și preferă să judece de la distanță.
Spuneți că nu vreți gard spre apus și autostradă spre răsărit? Nici noi. Dar vrem ca țara asta să fie respectată. Nu vrem să ni se spună cum să gândim, ce să acceptăm și ce să ignorăm. Nu vrem ca libertatea să fie un cuvânt gol. Pentru unii, poate că libertatea înseamnă doar să trăiască liniștit, să mulțumească pentru fiecare pahar de vin. Pentru alții, libertatea înseamnă să lupte pentru drepturile lor, să nu accepte orice li se servește, să nu plece capul de frică să nu deranjeze.
Vreți introspecție? Foarte bine. Întrebați-vă sincer: de ce vă deranjează atât de tare protestele? Pentru că vă zguduie convingerile? Pentru că vă obligă să priviți realitatea mai de aproape? Sau pentru că, într-un fel, știți că oamenii aceia au dreptate, dar e mai ușor să îi desconsiderați decât să acceptați că poate ar trebui să fiți alături de ei?
Nu suntem dușmani. Dar nu vom sta tăcuți doar ca să vă fie vouă comod. Și nu așteptăm permisiunea nimănui pentru a ne apăra țara, viitorul și libertatea.