După anii ’90, a trebuit să fim “mai catolici decât papa” într-o ţara majoritar ortodoxă, şi să închidem mare parte din abatoare, unităţi de procesare etc., fără de care ţăranii au rămas pe dinafara pieţei legale de vânzare a cărnii, brânzeturilor etc.
Astăzi, românii mânâncă alimente străine produse din materie primă de proastă calitate și extrem de chimizată. Nu trebuie să căutăm soluții ingenioase pentru a scăpa de această nenorocire.
Este suficient să ne uităm în ograda altora ca să înțelegem că soluția la care au apelat este una banală și anume legalizarea activității de procesare din bucătăria țărăncii, prin extinderea acestui spațiu încât să respecte condiții sanitar veterinare pe risc asumat de stat și de către consumatori.
Sigur că o astfel de perspectivă deranjează foarte mult industria agroalimentară europeană care suplinește astăzi rolul țărăncii românce și va creea toate presiunile din lume asupra guvernului ca o astfel de ințiativă legislativă să nu fie susținută financiar prin PNDR (vezi Ordinul ANSVSA nr 111/2008).
Bărbatul nu este structurat genetic ca să se ocupe de activitatea de procesare, ceea ce ne conduce la soluția firească în care femeia țărancă trebuie să preia părghia financiară în familiile de țărani.
Prin definiție țăranul în toate țările europene preia muncile grele din fermă nefiind deloc atras de procesare și vânzare directă, atribute eminamente feminine.
Procesarea producţiei într-o fermă familială ţărănească este un element obligatoriu în condiţiile unei dimensiuni relativ reduse a fermei, în prezent şi în viitorul apropiat. Datorită dimensiunii reduse a fermei, ferma țărănească nu îşi poate propune să se rezume doar la producţie, deşi ar fi mult mai comod. Pe de altă parte, ţăranca româncă face procesare în mod cotidian şi stăpâneşte chiar foarte bine acest proces din punct de vedere tehnic.
Există un caz școală la nivel european, în ceea ce privește orientarea sistemului agricol înspre producție sau înspre procesare, și este vorba de cazul Belgiei. În timp ce Regiunea Walonă a orientat, prin politici publice, agricultorii către producția de produse agricole, Regiunea Flamandă a jucat în ultimii 30 de ani cartea procesării. Astazi, Regiunea Walona este asistata financiar de catre Regiunea Flamandă datorită surplusului consistent de valoare adaugată, generat de activitatea de procesare. Acum 30 de ani, situația era inversată, flamanzii fiind asistați financiar cu sprijin walon. Acest exemplu școală trebuie sa fie pentru România o buna învățătură de minte, altfel ferma țărănească este condamnată la dispariție în următorii 5 ani.
În fapt, obiectivul major de politică agricolă pe care Romania trebuie să și-l propună este legalizarea bucătăriei țărăncii românce, care este capabilă să gătească alimente extrem de apreciate de străini, dar care nu întrunește condițiile de legalitate din punct de vedere sanitar veterinar. Pasul pe care trebuie să-l facă astăzi o familie de ţărani este organizarea legalităţii procesării produselor alimentare. Această etapă presupune următorii paşi: înscrierea codului CAEN aferent activităţii de procesare la Registrul Comerţului; înregistrarea juridică la DSV a activităţii de procesare, cu respecarea legislaţiei sanitar veterinare (ord. 111) pentru spaţiul de procesare; autorizarea de mediu la IPM.
Dimensionarea recomandată pentru atelierele țărănești de procesare
Ce spuneți dragi guvernanți?
Ce vă împiedică de 29 de ani să luați o decizie simplă prin care 1000 000 de familii de țărani să producă alimente românești sănătoase iar un alt milion de familii de țărani să integreze activitatea agroturistică și agropedagogică în ferme?
Bani arhisuficienți aveți în PNDR!
Nu știți ce aveți de făcut?
Nici o problemă! Mă ofer voluntar timp de 3-4 ani ca să concept și să coordonez un plan național de asigurare a suveranității alimentare a României!
Nu sunteți lăsați de către partenerii externi să dați mâncare românească?