România se reîntoarce la cărbune după ce natura a dat o lovitură dureroasă întregului sistem energetic: canicula care a afectat aproape întreaga Europă a lovit și la noi, debitul scăzut al Dunării, dar și lipsa măsurilor preventive ale guvernanților, ducând la închiderea reactorului 2 de la Cernavodă.
Din nou la cărbune. Cernavodă 2 s-a închis
Joi, 13 august 2026, grupul energetic Rovinari 4 a început să fie repus, treptat, în funcțiune, având în vedere criza provocată de seceta extremă. Rovinari 4 nu este o capacitate nouă, ci unul din cele 6 grupuri de la Electrocentrale Oltenia ținut în viață ca rezervă în caz de criză. Jan Popescu, reprezentant al Complexului Energetic Oltenia, a explicat, în exclusivitate că la Rovinari există, în acest moment, trei grupuri disponibile la comanda Dispeceratului Energetic Național, iar până acum acestea au fost rotite astfel încât două să funcționeze aproape permanent.
Pe același subiect
„Sucursala Electrocentrale Rovinari are 3 blocuri energetice disponibile la comanda dispeceratului energetic național, dintre care 2 merg aproape non-stop. Le rotim între ele, că 3 sunt de toate. Acum s-a spus să se pornească și al treilea grup. Blocul energetic nr. 4, alături de 5 și 6 sunt disponibile la comanda dispeceratului”,a declarat Jan Popescu. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă astăzi la Rovinari nu înseamnă că România a descoperit brusc o centrală cu șase grupuri funcționale și nici că toate cele șase blocuri istorice ale termocentralei sunt gata să intre simultan în producție.
Cum a fost proiectată termocentrala de la Rovinari: câte blocuri energetice mai sunt disponibile
Termocentrala a fost poriectată și construită cu șase blocuri energetice: Rovinari 1 (200 MWh), Rovinari 2 (200 MWh), Rovinari 3 (330 MWh), Rovinari 4 (330 MWh), Rovinari 5 (330 MWh) și Rovinari 6 (330 MWh). În configurația sa istorică, centrala avea, așadar, aproximativ 1.720 MW putere instalată. În timp, situația s-a schimbat radical. Blocurile 1 și 2 au ieșit practic din ecuația actuală, iar în ultimii ani discuția s-a concentrat asupra grupurilor 3, 4, 5 și 6. De aici apare cifra patru. Mai departe însă intervine o altă etapă a restructurării Complexului Energetic Oltenia, iar cifra relevantă devine trei. Planul revizuit al CEO prevede funcționarea comercială cu Rovinari 4, Rovinari 5 și Turceni 5 până la sfârșitul lui 2029, în timp ce Rovinari 6 și Turceni 4 sunt prevăzute ca rezervă tehnică, urmând să poată fi activate în situații speciale, precum mentenanțe, avarii sau solicitări ale Sistemului Energetic Național.
Ce să citești mai departe?
Prin urmare, atunci când se spune că CEO are trei grupuri energetice, nu înseamnă trei grupuri numai la Rovinari. Sunt trei grupuri comerciale pentru întregul Complex Energetic Oltenia: două la Rovinari și unul la Turceni. Iar ceea ce se întâmplă astăzi este tocmai activarea suplimentară a celui de-al treilea grup disponibil la Rovinari, în condițiile în care sistemul are nevoie de fiecare megawatt posibil. Este o diferență esențială pentru înțelegerea situației: România nu repornește o centrală abandonată, ci scoate din conservare o capacitate care a fost menținută tocmai pentru momente de criză.
Rovinari 4 produce jumătate din capacitatea reactorului 2 de la Cernavodă
Rovinari 4 produce însă mai puțin de jumătate din cât a pierdut România prin oprirea Reactorului 2 de la Cernavodă. Dumitru Chisăliță, expert în energie, a explicat pentru dimensiunea problemei.„Reactorul 2 de la Cernavodă producea 650-700 MWh, iar grupul acesta de la Rovinari va produce undeva la 300 MWh, deci undeva un pic sub jumătate față de ce producea acel reactor”,a declarat specialistul. Așadar, repornirea grupului de la Rovinari este importantă, dar nu rezolvă de una singură gaura apărută în sistem. Este o piesă într-un puzzle energetic mult mai complicat.
Chisăliță atrage atenția și asupra unui detaliu esențial: Rovinari 4 nu a fost abandonat și lăsat să ruginească fără niciun plan.„Grupul 4 de la Rovinari a fost trecut doar în conservare, nu era un grup care trebuia dat la fier vechi. El avea o procedură specială de a fi conservat și a fi redeschis de câte ori era necesar”, a explicat expertul. Exact această decizie face posibilă intervenția de acum. România are nevoie de energie, iar o capacitate despre care se vorbea în principal în contextul retragerii treptate a cărbunelui revine în scenă într-un moment în care apa, nu cărbunele, a devenit una dintre marile probleme ale sistemului.
Pensionari rechemați la muncă
Problema este că un asemenea grup nu poate fi pornit ca un bec. După o perioadă îndelungată de conservare, repunerea în funcțiune presupune proceduri tehnice, verificări și oameni care cunosc instalațiile. Chisăliță compară situația cu o mașină ținută foarte mult într-un garaj: atunci când încerci să o pornești, poți descoperi că bateria nu mai funcționează sau că anumite componente necesită intervenții.„Pornirea unui astfel de grup nu se face simplu. E ca o mașină pe care o ții foarte mult în garaj și, la un moment dat, când te duci s-o pornești vezi că nu mai are baterie, vezi că e înfundat riglorul și atunci e nevoie de o perioadă de timp”,spune expertul în energie.
La Rovinari a apărut inclusiv o criză de personal, una care spune foarte multe despre efectele retragerii treptate a industriei pe cărbune. Jan Popescu a explicat că oamenii care au lucrat ani de zile în aceste instalații au plecat, în condițiile în care perspectiva era una de reducere a activității. Pentru a putea funcționa simultan cu trei grupuri, compania a fost nevoită să readucă temporar oameni care ieșiseră la pensie.
„Neavând acum acești specialiști, compania a fost nevoită să cheme de la pensie trei colegi care s-au pensionat în anii anteriori. Au vrut să revină pentru o perioadă de 30 de zile cât se preconizează că va fi această criză energetică”,a explicat reprezentantul CEO. Nu este nevoie să fie suplimentat masiv întregul personal al termocentralei, ci tocmai zona critică din camera de comandă, unde sunt necesari operatori cu experiență pentru turbină, cazan și instalațiile de comandă. „Doar la camera de comandă, ca să putem să lucrăm cu trei grupuri, trebuiau să vină acești colegi de la pensie”, a mai spus Jan Popescu.
Și Hidroelectrica ar putea avea probleme
Imaginea este aproape paradoxală: într-o țară care își pregătea sistemul energetic pentru retragerea treptată a cărbunelui, trei foști angajați ai unei termocentrale sunt chemați înapoi din pensie pentru ca un grup energetic conservat să poată fi pus la treabă într-o criză provocată de secetă. În același timp, centrala nucleară de la Cernavodă, una dintre cele mai importante surse de producție constantă ale României, este afectată de aceeași problemă: lipsa apei.
Aici apare marea vulnerabilitate scoasă la lumină de episodul din august 2026. România nu se confruntă doar cu o problemă a cărbunelui, a gazului, a nuclearului sau a hidroenergiei. Se confruntă cu problema dependenței fiecărei tehnologii de anumite condiții. Hidrocentralele au nevoie de apă, centrala nucleară are nevoie de apă pentru răcire, iar energia eoliană și cea solară depind de condițiile meteorologice. Într-un moment în care seceta lovește simultan producția hidro și funcționarea Cernavodă, sistemul începe să caute surse care pot fi controlate independent de vreme.
„Colegii mei sunt pregătiți pentru a da stabilitate sistemului energetic național și, sper, pentru a înțelege că singura energie predictibilă, stabilă, pe care te poți baza, care nu ține cont de intemperii, de climă este energia pe bază de cărbune”,spune Jan Popescu. Reprezentantul CEO avertizează că situația poate deveni și mai complicată dacă seceta continuă.„Nu avem apă, 1400 MWh au dispărut din sistem, iar dacă va continua treaba asta poate și Hidroelectrica va avea probleme, aici ne aflăm astăzi”, completează Popescu. Nu înseamnă însă că România trebuie să aleagă simplist între cărbune și energie regenerabilă. De fapt, criza de acum scoate în evidență tocmai lipsa unei verigi esențiale: stocarea energiei la scară suficient de mare și pe perioade suficient de lungi. Chisăliță avertizează că problema nu poate fi rezolvată punând pur și simplu baterii peste tot.
„Toată lumea vorbește ce bine e cu eolienele, cu panourile solare, e foarte bine, dar dacă nu mai e soare și nu mai bate vântul ce faci?”,întreabă expertul. El explică faptul că sistemul are nevoie de mai multe tipuri de stocare, în funcție de perioada pentru care trebuie păstrată energia. Bateriile pot acoperi anumite intervale, acumularea prin pompaj poate acoperi perioade mai lungi, iar pentru stocarea sezonieră sunt necesare alte tehnologii, inclusiv hidrogenul.
Următoarea criză va fi a stocării în baterii
Problema, spune Chisăliță, este că România riscă să trateze fiecare criză separat și să construiască soluții doar pentru criza precedentă.„Faptul că noi suntem hăbăuci și ne încăpățânăm să facem stocare doar în baterii, peste 3-4 ani o să apară o altă criză, criza stocării în baterii”, avertizează el. În opinia specialistului, România riscă să ajungă „din criză în criză”,adăugând capacități fără să construiască simultan întregul sistem care să permită folosirea lor atunci când sunt cu adevărat necesare. Rovinari 4 este, în acest moment, exemplul perfect pentru această contradicție. Grupul de aproximativ 300 MWh nu este soluția miraculoasă pentru problema energetică a României. Nu poate înlocui singur cei aproximativ 650-700 MWh pe care îi producea Reactorul 2 de la Cernavodă. Dar este exact genul de capacitate de care sistemul are nevoie atunci când natura dă peste cap calculele făcute pe hârtie.