Marina Voica, cântăreața de 87 de ani cunoscută în România pentru piese precum „Și afară plouă, plouă”, și-a pregătit deja locul de veci la Cimitirul Bellu din București. Artista, născută în Rusia și stabilită în România de decenii, a investit o sumă considerabilă într-o statuie din marmură de Simeria care o înfățișează și care va marca locul ei de odihnă finală. Decizia neobișnuită de a-și pregăti mormântul cu timp a surprins publicul și reflectă pragmatismul caracteristic al artistei.
Potrivit declarațiilor sale recente, Marina Voica afirmă că nu se teme de moarte și dorește să-și ia cu sine controlul asupra ultimelor detalii ale înmormântării. Cimitirul Bellu din București este cunoscut ca loc de veci pentru personalități ale muzicii și culturii românești, ceea ce a determinat-o să aleagă acest spațiu. Desprinderea emoțională de Rusia, țara natală, unde părinții și fratele ei au decedat, a consolidat decizia artistei să se înrădăcineze definitiv în România, inclusiv cu pregătirile pentru moarte.
Statuia care va marca mormântul ei a fost realizată din marmură de Simeria și a costat aproximativ șapte mii de euro. Marina Voica a descris această cheltuială ca un sacrificiu necesar, semn al importanței pe care o acordă acestui proiect. Cartea de vizită sculptorului și materialul folosit reflectă calitatea lucrării și atenția pe care artista a acordat-o acestei realizări finale. Cavoul însuși este din marmură, consolidând aspectul monumental al locului de veci.
Cântăreața a fost explicit în declarații publice: „Nu mă tem de moarte și am deja locul pregătit. Statuia mea este acolo, realizată după chipul meu, și a costat mult, dar m-am sacrificat pentru asta. Când voi pleca, vreau să veniți la înmormântarea mea, pentru că locul ales este unul special.” Tonul ei calm și acceptarea inevitabilității au impresionat pe mulți dintre cei care au citit interviul. Această atitudine contrastează cu anxietatea pe care o manifestă mulți oameni când vine vorba de finalitate și moarte.
Marina Voica a renunțat la țara natală, dar nu la memorie și identitate
Marina Voica nu a mai vizitat Rusia din 2008, o perioadă de peste șaisprezece ani în care legăturile cu țara de origine s-au atenuat progresiv. Deși poartă dor de locurile și oamenii din Rusia, artista mărturisește că părinții ei au murit, iar fratele său la fel, lăsând-o fără legături apropiate acolo. Colegii din epoca sovietică și-au construit și ei familiile în locuri diferite, iar posibilitatea unor reîntâlniri conviviale s-a evaporat. România a devenit treptat patria ei de facto și de jure, iar pregătirile pentru moarte confirmă această alegere definitivă.
Viața personală a artistei a fost marcată de o căsnicie tumultuoasă cu regretatul ei soț, Viorel Teodorescu. Marina Voica a dezvăluit că nu s-a simțit niciodată cu adevărat fericită în căsnicie, iar infidelitatea soțului a contribuit la tensiuni continue. Decizia de a nu avea copii, deși Viorel dorea mult lucrul acesta, reflectă autonomia și certitudinea artistei cu privire la propriile limite. Conform declarațiilor recente, Marina Voica continuă să trăiască cu o pace interioară remarcabilă, onorând prezentul prin cântec și relații, în timp ce se pregătește conștient și cu calm pentru încheierea vieții. Cimitirul Bellu din București va fi locul final al odihnei sale veșnice, marcat de o statuie din marmură care va perpetua memoria unei femei care a ales să rămână stăpână pe propriul destin.
