România anului 2025: Evoluție sau Iluzie?
Ne place să credem că România a evoluat. Ne place să auzim discursuri pompoase despre creștere economică, despre „modernizare” și „aliniere la standardele europene”. Dar realitatea? E o altă poveste.
Agricultura – în moarte clinică. Fără irigații, fără sprijin real pentru fermieri, fără piețe corecte de desfacere. Se importă masiv în timp ce producătorii români sunt sugrumați de taxe și concurență neloială. Mâncăm legume din Spania, carne din Germania și lapte din Polonia, de parcă pământul nostru ar fi devenit steril.
Educația – un sistem prăbușit. Generații întregi de copii tot mai slab pregătiți, tot mai dependenți de ecrane și tot mai rupți de realitate. Școlile sunt terenuri de luptă pentru bullying, profesori descurajați și părinți care nu mai știu încotro să o ia. Creștem roboți sociali, nu oameni capabili să gândească și să creeze.
Economia – o glumă amară. Îndatorare până peste cap, aproape 50% din PIB! IMM-uri sugrumate, taxe aberante și o lipsă totală de viziune economică. România e o piață de desfacere pentru alții, o vacă de muls pentru corporații și un experiment social pentru elitele care ne conduc.
Familia și valorile – în colaps. Natalitate la pământ, divorțuri în creștere, relații superficiale dictate de rețele sociale. O generație tânără care fuge de responsabilitate, care nu mai crede în familie și care preferă să „trăiască clipa” în loc să construiască ceva durabil.
Politica – o junglă de interese meschine. De 35 de ani, aceiași figuranți își pasează puterea, într-o caracatiță de relații și combinații greu de destructurat. Zero interes pentru țară, maxim interes pentru conturi și sinecuri. România nu este condusă, este exploatată!
Infrastructura – peticită, cârpită, învechită. Autostrăzi care se fac în 30 de ani, drumuri care se rup după prima iarnă, trenuri care întârzie cu orele. În secolul vitezei, noi încă circulăm pe drumuri comuniste, pline de gropi și promisiuni.
Asta e „evoluția” despre care vorbesc unii? Asta e România „modernă” pe care trebuie să o acceptăm? Nu, asta e România sufocată, falimentată și batjocorită. O țară care moare încet, sub ochii unei generații anesteziate de rețele sociale și consumism.
E timpul să ne trezim!
Nu cu discursuri sterile, nu cu lozinci, ci cu acțiune democratică reală, cel puțincâtmai avem. Cât mai îndurăm? Cât mai acceptăm să fim doar spectatori la distrugerea țării noastre?