´După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza (11 februarie 1866) s-au creat condiţiile instalării pe tronul României a unui principe străin, dorinţă exprimată de către români în cadrul Adunărilor Ad-hoc.
´ Ion Brătianu s-a dus la Paris pentru a discuta cu împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, problema domnitorului străin. A fost propus principele german Carol de Hohenzollen-Sigmaringen.
´La 10 mai 1866, în urma depunerii jurământului solemn, Carol devine domnitor.
´ La 1 iulie 1866 a fost promulgată prima Constituţie a României.
´ Următorul pas a fost obţinerea independenţei.
´Într-o primă etapă s-a încercat obținerea independenței pe cale pașnică, scop în care au început tratativele cu Imperiul Otoman
´În condițiile în care negocierile au eșuat, singura posibilitate era războiul.
România nu putea lupta singură împotriva Imperiului Otoman, avea nevoie de o alianță militară cu Rusia, care intenționa să redeschidă criza orientală în momentul în care se va crea un context favorabil
´ Ocazia i-a fost oferită de revoltele izbucnite între 1875-1876 în Bosnia, Herzegovina, Serbia, Muntenegru și Bulgaria, împotriva Porţii.
´Trupele otomane au intervenit pentru a restabili situația, Rusia, urma să intervină în favoarea popoarelor balcanice.
´România a fost neutră faţă de conflictele din Balcani (manifestând simpatie pentru insurgenți) pentru a împiedica o eventuală ocupație străină.
´ La 4/16 ianuarie 1876 prin nota circulară a lui Lascăr Catargiu, adresată agenților diplomatici români din străinătate, se precizează faptul că România nu face parte integrantă din Imperiul Otoman.
´În septembrie 1876, o delegație din România, condusă de I.C. Brătianu, se deplasează la Livadia pentru a discuta cu țarul Alexandru al II-lea chestiuni legate de un eventual război ruso-turc.
´În decembrie 1876 a fost promulgată o Constituţie otomană, potrivit căreia România era o provincie privilegiată.
´La 4/16 aprilie 1877, Mihail Kogălniceanu, ministru al Afacerilor Străine, a semnat alături de baronul D. Stuart, Convenţia de trecere a armatei ruse (armata rusă tranzita teritoriul românesc, toate cheltuielile legate de armata imperială îi reveneau guvernului rus, care se obliga să respecte integritatea teritorială a statului român).
´La 12/24 aprilie 1877, Rusia, „protectoarea popoarelor slave din Balcani”, i-a declarat război Imperiului Otoman.
´În drum spre Balcani, Armata Rusă a trecut Prutul, situaţie în care, la 26 aprile/8 mai 1877, au început duelurile de artilerie între România şi Imperiul Otoman, instaurându-se starea de război cu Poarta.
´În aceste împrejurări, la 9/21 mai 1877, M. Kogălniceanu declara în Parlamentul României: „suntem independenţi, suntem o naţiune de sine stătătoare”.
´ 10 mai –Carol semnează actul de independență.
´În lunile mai-iulie au avut loc puternice dueluri de artilerie la Calafat, Olteniţa, Islaz, Corabia, Bechet, Rast, Gârla Mare, Ciupergeni, au fost respinse vasele de război otomane, armata română a cooperat cu cea rusă pentru distrugerea flotilei otomane de pe Dunăre.
´Între 14/26-15/27 iunie trupele ruse, susţinute de trupele române, au trecut Dunărea ajungând la Şiştov.
´Înaintarea armatei ruse a fost oprită la Stara Zagora, dincolo de Balcani, de asemenea trupele ruse au încercat zadarnic să cucerească Plevna.
´În aceste condiţii 19/31 iulie marele duce Nicolae i-a trimis domnitorului Carol o telegramă prin care îi solicita ajutorul.
´Din ordinul lui Carol trupele române trec Dunărea luând poziţie de luptă, alături de armata rusă, în faţa Plevnei.
Foto: Rușii traversează Dunărea (iunie 1877), pictură de Nikolai Dmitriev-Orenburgsky (1883)
´Trupele româno-ruse de la Plevna erau comandate de către Carol, secondat de generalul rus Zotov.
´La 30 august/11 septembrie 1877 are loc atacul general asupra Plevnei, armata română trebuia să cucerească redutele Griviţa 1 şi Griviţa 2 (cheile Plevnei).
´În primul atac împotriva redutei Griviţa 1 au căzut la datorie maiorul Gheorghe Şonţu şi căpitanul Valter Mărăcineanu, alături de alţi 2500 de soldaţi.
-7/19-9/21 noiembrie 1877 a fost cucerită Rahova.
-Plevna era sub blocadă din octombrie 1877.
-La 28 noiembrie/10 decembrie are loc asaltul asupra Plevnei. Rănit, Osman Paşa, comandantul militar al Plevnei, vrea să-i predea sabia colonelului Cerchez, deoarece armata română a cucerit Plevna. Ofițerul român o refuză, spada îi este predată generalului rus Ganeţki.
-Armata Română a mai cucerit Vidinul, Smârdanul şi a ţinut sub foc continuu Belogradcikul, în timp ce trupele ruse s-au îndreptat spre Sofia şi Adrianopol.
– La 23 ianuarie/ 4 februarie 1878 a sosit la Calafat vestea încheierii armistiţiului ruso-turc.
Tratatele de pace
´Rusia a refuzat participarea României la tratativele de pace, pe motiv, că Poarta ar fi fost umilită să negocieze cu un fost vasal, precizând că nu a existat un tratat de cooperare militară ruso-român. Mai mult, a anunţat că va cere retrocedarea S. Basarabiei, revenit la România în 1856.
´ La 19 februarie/3 martie 1878, Rusia şi Turcia au semnat Tratatul preliminar de pace de la San Stefano.
´Tratatul prevedea, în articolul 5 că Poarta „recunoştea independenţa României”.
´Între 1/13 iunie-1/13 iulie 1878 a avut loc Congresul de la Berlin, România nu este admisă nici la lucrările acestui Congres. Totuşi 19 iunie/1 iulie- a fost admisă la o şedinţă a Congresului pentru a-şi apăra cauza.
´Delegaţia română, condusă de Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu, a arătat faptul că România şi-a cucerit independenţa pe câmpul de luptă, insistând asupra respectării Convenţiei din 4 aprilie.
´-Prevederi ale Tratatulului de pace:
´-României îi este recunoscută independenţa condiționat: trebuia să-i retrocedeze S. Basarabiei, Rusiei şi să modifice art. 7 din Constituție, –primea Dobrogea.
´ Obţinerea independenţei a permis evoluţia mai rapidă a statului român pe calea modernizării, i-a permis României ca în 1881 să devină regat, Carol devenind rege, în aceste condiţii crescând prestigiul statului român. De asemenea după 1877 România a putut încheia tratate economice avantajoase cu alte state, au fost stabilite relaţii la nivel diplomatic, iar în 1883 a putut adera la Tripla Alianţă.
Constituirea statului naţional unitar român
´Constituirea statului naţional unitar român, prin unirea Vechiului Regat cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania, a fost posibilă deoarece România a participat la Primul Război Mondial.
´Dorinţa românilor a devenit realitate deoarece, la propunerea preşedintelui american W. Wilson, cuprinsă în Declaraţia Celor 14 puncte, în ceea ce priveşte popoarele aflate sub dominaţie străină, în cadrul Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920) a fost adoptat principiul autodeterminării.
Basarabia
´A fost luată de către Rusia în 1812.
´Situaţia economică grea generată de război crează un climat favorabil declanşării mişcărilor revoluţionare în Rusia.
´ În acest context, în Basarabia s-a format, în martie 1917, Partidul Naţional Moldovenesc.
´În octombrie, în cadrul Congresului Ostaşilor Moldoveni, desfăşurat la Chişinău, s-a format Sfatul Ţării ca organ reprezentativ, condus de Ion Inculeţ și a fost proclamată autonomia Basarabiei.
´ La 2 decembrie 1917, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenescă.
´La 24 ianuarie 1918 aceasta şi-a declarat independenţa.
´Datorită agitaţiilor bolşevice şi în condiţiile în care Ucraina îşi manifesta dorinţa de a ocupa teritoriul dintre Prut şi Nistru, autorităţile nu au putut menţine ordinea internă şi i-au cerut guvernului român să trimită trupe.
´Sosirea trupelor române în Chişinău a determinat ruperea relaţiilor diplomatice dintre Rusia şi România şi sechestarea tezaurului naţional aflat în Rusia.
´În aceste împrejurări, la 27 martie 1918, Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi unirea Basarabiei cu România.
Bucovina
´ A fost ocupată de austrieci în 1775.
´Împăratul Carol I a lansat documentul numit numit “Către popoarele mele credincioase”, prin intermediul căruia propune federalizarea Austro-Ungariei.
´ Românii nu doreau să mai facă parte din imperiu prin urmare, Consiliului Naţional Român care activase la Viena, a cerut respectarea dreptul la autodeterminare, exprimându-şi şi dorinţa de secesiune.
´ Situaţia complicată, în special datorită pretenţiilor ucrainienilor, l-a determinat pe Sextil Puşcariu să convoace la 14 octombrie 1918 Adunarea Naţională la Cernăuţi.
´Aceasta s-a proclamat Adunare Constituantă şi a hotărât ,,unirea Bucovinei integrale” cu celelalte provincii româneşti din Imperiul Austro-Ungar şi formarea unui Consiliu Naţional şi a unui Birou Executiv condus de Iancu Flondor.
´Deoarece Ucraina dorea să încorporeze N Bucovinei, Consiliul Naţional a solicitat sprijinul Armatei Române.
´ La 12 noiembrie 1918 Consiliul Naţional a votat “Legea fundamentală provizorie asupra Ţării Bucovinei” şi a intrat în tratative cu guvernul de la Iaşi.
În urma tratativelor a fost convocat pentru 15 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei. În cadrul acestuia a fost votată în unanimitate unirea necondiţionată a Bucovinei cu România.
´Unirea celor trei provincii a fost ratificată de regele Ferdinand prin decretele-lege din 22 aprilie, 11 şi 18 decembrie 1918 şi au avut ca rezultat constituirea unui stat cu o suprafaţă de 295 049 Km2 şi o populaţie de peste 18 milioane de locuitori.
´România a luptat pentru recunoaşterea internaţională a noilor graniţe, rezultate în urma unirii, la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920).
´Austria şi Ungaria au recunoscut unirea Bucovinei şi a Transilvaniei.
´Unirea Basarabiei a fost recunoscută de Marile Puteri prin Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920, dar niciodată de Rusia sovietică/URSS şi Ucraina.
´Nerecunoaşterea unirii de către URSS şi regimul revizionist instaurat în Ungaria au devenit astfel principale probleme ale României Mari, pe care a încercat să le rezolve prin alianţe regionale cu Cehoslovacia, Iugoslavia, Grecia, Turcia.
´ După ce a fost consfiiinţită prin decretele-legi din aprilie şi decembrie 1918. Unirea a fost ratificată de Parlament în decembrie 1919. În 1923 a fost elaborată o Constituţie în care era prevăzută formarea României Mari, iar legea administrativă din 1925 întregea cadrul legislativ necesar în noua situaţie.
´ Realizarea României Mari a permis trecerea într-o nouă etapă de dezvoltare şi a implicat elaborarea unor noi reforme care au contribuit la accentuarea democratizării societăţii româneşti, la dezvoltatea activităţii economice şi la adoptatarea unor măsuri în vederea îmbunătăţirii situaţiei categoriilor sociale defavorizate.
