Nu vă mai mințiți copiii că v-ați sacrificat pentru ei
Vă sună cunoscut, ați auzit pe undeva părinți folosind replici de genul ăsta?
„Am muncit ca să nu-i lipsească lui nimic.”
„Tot ce-am câștigat am investit în educația lui.”
„Nu mai am timp de nimic, mă ocup numai de copil.”
„Mi-am rupt de la gură ca să aibă el ce mânca.”
Și, desigur, vestita: „Am rămas împreună, ne-am sacrificat, doar ca să aibă el/ea o familie.”
După capul meu, dacă ai luat decizia să aduci pe lume un copil (sau mai mulți), ai luat-o pentru tine, nu pentru el. Iar dacă tot ai binevoit să mai îmbogățești populația planetei cu încă un cetățean, atunci ai obligația morală (cred că și legală) să-l crești asigurându-i toate condițiile materiale, emoționale și de ce-o mai avea el nevoie. Toate astea sunt responsabilitatea ta de părinte, nicidecum un sacrificiu. Faptul că...
