Ai așteptat nașterea lui cu multe speranțe. Poate din timpul sarcinii, doctorii te-au avertizat că exista un risc. Sau ai aflat abia după naștere că ai un copil special. Alte familii primesc vestea atunci când micuțul are doi-trei anișori. Oricum ar fi, este greu pentru o familie să facă față unor astfel de provocări.
Autism, ADHD, sindromul Dawn… Sunt probleme de sănătate diferite, unele se pot rezolva complet, în alte cazuri simptomele pot fi doar ameliorate. Dar durerea pe care o simte un părinte care are un copil bolnav este imensă. Ar trebui să vă comportați cu mult calm, înțelegere și căldură. În primul rând, este bine să vă informați și să aflați exact ce presupune diagnosticul lui. De exemplu, un copil cu ADHD are deficit de atenție și concentrare, este nervos, irascibil. În acest caz, are nevoie din partea părinților de calm, rutină, căldură și sprijin.
IGNORĂ BÂRFITORII
Rudele mai apropiate sau nu, vecinii și oamenii care vă vor vedea cu copilul la locul de joacă vor vorbi. Vă vor privi cu o curiozitate mai mult sau mai puțin disimulată. Vor pune întrebări deranjante. Nu vă pierdeți vremea cu ei în explicații, justificări și nu încercați să vă apărați în fața lor. Cel mai bine este să-i ignorați și să vă vedeți de treabă. Imortante sunt rezultatele și nu părerea unor persoane. Oricum, nu veți reuși să mulțumiți pe toată lumea, iar părerea oamenilor este schimbătoare. Dacă cineva vă pune în dificultate, vă critică sau va adresează întrebări directe, explicați-i calm, dar ferm, că a depășit o limită. Dacă vor exista rezultate pozitive, rudele cârtitoare vor fi primele care vor veni să vă felicite.
RĂBDAREA ȘI ÎNCREDEREA SUNT ESENȚIALE
Este firesc, ca după aflarea diagnosticului, părinții să se simtă frustrați, să experimenteze teamă, tristețe sau chiar depresie. Dar dacă hotărârea părinților este de a crește copilul împreună, este bine ca aceștia să se înarmeze cu mult calm și răbdare. Deși multe afecțiuni se tratează sau pot fi ameliorate considerabil, rezultatele nu apar peste noapte, ci în urma unei munci susținute, zi de zi. Cu multă răbdare (exemplul personal este crucial) părinții vor repeta cu copilul rutinele zilnice. Îl vor calma, îi vor preda lucrurile de bază de mai multe ori, vor ține legătura cu persoanele de specialitate care se ocupă de tratamentul lui sau cu fundațiile care asigură voluntari. Cu cât un părinte crede mai mult în capacitatea copilului de a fi normal, cu atât vor crește șansele ca acest lucru să se întâmple.
ÎNVAȚĂ SĂ TE JOCI
Dacă aveți și alți copii comportați-vă normal cu ei. Aceștia vor înțelege situația deosebită, vor conștientiza și vor ajuta și ei. Sigur, toată familia simte că trece prin clipe grele. De aceea, echilibrul, hotărârea și motivația adulților sunt cruciale. Mesajul pe care ar trebui să îl transmită părinții copiilor este: “Suntem o familie. Facem totul împreună. Niciunul dintre noi nu este inferior și nu este lăsat în urmă.” Joaca ar trebui să fie principala activitate a copiilor. În plus, este și modul prin care puteți să le comunicați ceva și prin care să îi faceți să se simtă mai bine. Copilul cu nevoi speciale va învăța mult mai ușor ceea ce are nevoie să învețe așa. Găsiți și timp să vă odihniți, pentru că altfel nu veți putea face față provocărilor.
FII UN SPRIJIN PENTRU O FAMILIE ÎNCERCATĂ
Dacă ai rude sau prieteni care au un copil “special”, fă-i să vadă că nu sunt singuri, că pot găsi un sprijin în tine. Chiar și un telefon și o vorbă bună pot face minuni. Asftel de familii pot să se simta izolate și orice mână de ajutor din afară contează. Ai putea să le duci și ceva bun de mâncare. Poate mama este prea epuizată să mai gătească ceva și i-ar prinde bine o pauză. În multe cazuri, copiii sunt ajutați de fundații care au nevoie și ele de ajutor pentru a funcționa. Poți dona cei 2% din salariu către o astfel de fundație și să-ți susții, astfel, cunoștințele.
