Caracterul la romani. Poveste adevarata cu tâlc! CAPRA VECINULUI
Cică mai demult, odată, într-o vreme-ndepărtată,
Într-un oarecare sat de lume complet uitat...
Tot trăiau, de ani şi luni, doi prieteni foarte buni Care nu erau bogaţi, dar erau vecini şi fraţi. Unul, fără nicio frică, se numea mereu MITICĂ
Şi avea o casă mică, opt copii şi o pisică,
*Iar al doilea, fără pică, se numea mereu PETRICĂ Şi aşa, din întâmplare, fără nicio supărare,
Avea tot o casă mică, dar n-avea nicio pisică
"Şi n-avea deloc copii - trăia singur zi de zi. Aşadar, precum spuneam şi cu gura mea ziceam, Onorabilul MITICĂ şi stimabilul PETRICĂ Erau fraţi şi buni amici chiar de foarte-foarte mici,
Însă nu erau bogaţi, înstăriţi sau complicaţi
*Ba erau chiar strâmtoraţi şi de griji împovăraţi Şi adesea se-ntâmpla să n-aibă nici ce mânca. Totuşi, într-o zi cu soare, nu...
