Legendă: , – arată folosirea virgulei, _ – arată lipsa virgulei.
1. Părțile de vorbire sau propozițiile legate prin şi, sau ori ori nu se despart prin virgulă. Părțile de vorbire sau propozițiile se despart prin virgulă legate prin: nici, dar, iar, însă, ci, şi, dar şi, precum şi, deci, prin urmare, așadar, în concluzie.
2. Se despart prin virgulă propozițiile coordonate juxtapuse. “Nourii curg, raze-a lor șiruri despică” Se despart prin virgulă propozițiile coordonate adversative şi conclusive. “Copacii nu erau groși, dar erau deși”
3. Propoziția atributivă nu se desparte prin virgulă. “E o colegă_ căreia îi datorez mult.” Doar propoziția atributivă ce exprimă ceva suplimentar se desparte prin virgulă: “Să trecem la ceilalți munți, a căror origine este vulcanică.” “Vederea acestei lupte, care i se păruse inițial…”
4. Propoziția completivă directă așezată după regentă sau intercalată nu se desparte prin virgulă. “Pe câți i-au găsit_ i-au mânat spre curtea primăriei” “Cunosc_ ce răutăți v-au făcut” “Şi văzând spânul_ cât e de frumoasă fata împăratului, odată se repede…” Așezată înaintea regentei, de obicei se desparte. “Ce știi tu azi, eu am știut ieri”
5. Propoziția completivă indirectă așezată după regentă nu se desparte prin virgulă. “Nu scapi_ de ce ţi-e frică” Propoziția completivă indirectă aşezată înainte de regentă se desparte prin virgulă. “De ce ţi-e frică, nu scapi”
6. Propoziția subiectivă aşezată după regentă nu se desparte prin virgulă. “Nu-i frumos_ cine se ţine…” Propoziția subiectivă situată înaintea regentei se desparte dacă este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ. “Cine nu respectă pe alții, acela nu merită să fie respectat” Dacă nu este reluată prin pronume, nu se desparte. “Cine întreabă_ nu greșește” “Cine fură azi un ou_ mâine va fura un bou”
7. Propoziția predicativă nu se desparte prin virgulă. “Casa e neschimbată”
8. Propoziția circumstanțială de loc. După regentă: nu se desparte prin virgulă. “Leagă calul_ unde zice stăpânul” Înainte de regentă: se desparte când nu se insistă în mod deosebit asupra ei. “Unde pică nuca, pică şi din talpa iadului bucățica” Înainte de regentă: nu se desparte când se insistă asupra ei. “Unde mi-ai spus_ te aștept” După regentă, introdusă prin acolo, se desparte. “Unde e ața mai subțire, acolo se rupe” Intercalat şi așezat înaintea predicatului regentei se pune de obicei între virgule. “Pe dealuri, unde te întorci, sunt pluguri”
9. Propoziția circumstanțială de timp. După regentă se desparte prin virgulă numai dacă în regentă se află un complement circumstanțial. “Mai frumoasă e toamna, când în locul florii spânzura…” Înaintea regentei se desparte prin virgulă când nu se insistă asupra ei. “Când a pășit la portiță, a vorbit..” “Când a intrat, cățelușa a lătrat”. Înaintea regentei nu se desparte prin virgulă când se insistă asupra ei. “Când l-am chemat eu_ a venit” Când are in regentă adverb corelativ se desparte prin virgulă. “Când te-ai săturat de privit, atunci să vii” Intercalată, dacă se află înaintea regentei, se pune între virgule. “Tot neamul Basarabilor, până să prindă de veste, trecuse granița”
10. Propoziția circumstanțială de cauză se desparte de regentă oriunde ar fi, de obicei.
11. Propoziția circumstanțială de mod, după sau înaintea regentei se desparte prin virgulă, exceptând situația în care se insistă asupra ei, caz în care nu se pun virgule. “Animalul înghiți o dată, ca şi când i s-ar fi uscat gâtlejul”
12. Propoziția circumstanțială de scop sau finală, după regentă, se desparte prin virgulă, când nu se insistă asupra ei. “Multe a încercat, ca să-şi poată rezolva…” Înaintea regentei, se desparte de obicei prin virgulă. “Ca să nu rămână repetent, mama a încercat…”
13. Propoziția circumstanțială condițională se desparte de obicei prin virgulă.
14. Propoziția circumstanțială concesivă se desparte mereu prin virgulă. “Cu toate ca am stăruit, nu a primit propunerea mea” 15. Substantivul la vocativ care exprimă o adresare obișnuită se desparte prin virgulă de cuvântul sau cuvintele încrucișate. “Încerc prin aceasta, domnule director,…”
16. Adjectivele aceluiași substantiv se despart prin virgulă când sunt așezate alături sau când sunt legate prin cuvintele nici, dar, însă.
17. Punerea liniuţelor şi a ghilimelelor în cadrul aceluiaşi text reprezintă o formulă acceptată de scriere: “Scrierea corectă – “să-i”, iar nu “săi” – arată pregătirea individului…”
18. Se pune virgulă înainte de: dar, iar, însă, ci, precum şi, deci, prin urmare, așadar, în concluzie.
19. Punctuația numelui predicativ “Copacii sunt înalți” – în acest caz nu se pune virgulă. “Copacii sunt, desigur/firește/așadar/bineînțeles/în concluzie/în realitate, înalți” – se pune virgulă. Când lipsește numele predicativ, numele predicativ este izolat cu , sau -. “Copacii, înalți, oamenii, veseli”
20. Adverbele intercalate între subiect şi predicat se pun între virgule. “Eu, bineînțeles, voi îngriji de flori” “Mama, firește, era îngrijorată”
21. Complementul de agent suportă fără virgule intercalarea între el şi verb. “… fu primită cu bucurie de toți”
22. Complementele circumstanțiale, când sunt între subiect şi predicat, se despart prin virgulă. “Ion, de frica ploii, fugi” Când sunt după predicat, nu se despart. “Ion fugi de frica” Când predicatul este primul, iar complementul între, nu se despart. “Fugi de frica ploii Ion” “Apele se despart_ de obicei_ la câmpie” “Apele, de obicei, se despart la câmpie”
23. Propoziția completivă de agent se desparte prin virgulă doar când este reluată printr-un pronume demonstrativ şi se află înaintea regentei. “De către cei ce vin după noi, de către aceia se va realiza scopul nostru comun”
24. În propoziție, înainte de precum şi ca şi se pune virgulă. “Cartea, precum şi / ca şi experiența ne demonstrează că…”
25. Când iar este adverb cu valoare de din nou, nu se desparte prin virgulă. “Aceasta este iar condiție de îndeplinit pentru rezolvarea problemei”
26. Însă “Poate fi lustruit, însă nu dimineața” “Fără a-l lustrui însă dimineața” “Eu l-am lustruit însă, neținând cont de faptul că…”
27. Totuşi “Totuși, la mare e soare mereu” – la începutul propoziției este urmat de virgulă. “As fi vrut totuși să spun două vorbe” – în interiorul propoziției nu se desparte.
