Într-o hotărâre pronunțată cu celeritate neobișnuită, Curtea de Apel București a decis anularea deciziei Guvernului și a obligat autoritățile publice să achite integral drepturile salariale restante cuvenite magistraților. Decizia reprezintă o nouă etapă într-o dispută de lungă durată între Executiv și sistemul judiciar cu privire la plata unor sume acumulate pe parcursul mai multor ani.
Pronunțare rapidă a sentinței în instanță
Cererea de chemare în judecată a fost depusă de Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost soluționată surprinzător de repede. Instanța s-a pronunțat chiar la primul termen, în condiții în care procese de acest tip necesită de obicei luni sau chiar ani de soluționare. Judecătoarea Ramona Bușu a admis acțiunea și a stabilit obligații clare pentru Guvernul României și Ministerul Finanțelor.
Termene și penalități impuse de instanță
Hotărârea impune autorităților un termen de zece zile de la rămânerea definitivă pentru a pune în aplicare decizia instanței. Nerespectarea acestui termen atrage consecințe financiare semnificative, inclusiv penalități calculate la unu la sută pentru fiecare zi de întârziere. În plus, autoritățile riscă o amendă zilnică corespunzătoare unui procent din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi în care nu se conformează obligațiilor impuse de instanță.
Executivul trebuie să asigure toate actele administrative necesare și să garanteze alocarea completă a fondurilor destinate plăţii drepturilor salariale restante pentru judecători și alte categorii profesionale beneficiare. Sumele trebuie incluse în bugetul pe anul 2026, cu posibilitatea efectuării unei rectificări bugetare dacă situația bugetară o impune.
Alocările bugetare și sursele de finanțare
Conform informațiilor disponibile, Ministerul Finanțelor a inclus în proiectul de buget transmis Parlamentului o sumă de aproape cinci miliarde de lei pentru Înalta Curte în exercițiul bugetar 2026. Aceasta reprezentă o creștere de aproximativ cincizeci la sută comparativ cu anul anterior. Fondurile destinate în principal achitării obligațiilor financiare rezultate din hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Geneza restanțelor salariale și redirecționarea fondurilor
Originea acestor restanțe se situează în perioada următoare anului 2023, când Înalta Curte și Parchetul General au decis majorarea salariilor magistraților cu un procent de douăzeci și cinci la sută. Scopul acestei majorări era alinierea veniturilor profesionale la nivelurile stabilite prin diverse hotărâri judecătorești. Creșterea salarială a fost aplicată cu efect retroactiv, luând în considerare perioada care a început în anul 2018.
Totuși, Guvernul a luat decizia de a amâna o parte din aceste plăți obligatorii. Fondurile care trebuiau direcționate către magistrați au fost redirecționate către un pachet de măsuri de asistență socială cu o valoare totală de unu virgulă unu miliarde de lei. Acest pachet a fost promovat de către Partidul Social Democrat și era destinat susținerii unor categorii vulnerabile ale populației.
Argumentele Înaltei Curți și acuzațiile formulate
Înalta Curte a prezentat argumente serioase în actiunea formulată în instanță. Instituția a susținut că neplata sumelor datorate afectează exercitarea dreptului de proprietate al magistraților care dețin titluri executorii care nu au fost puse în aplicare pe durata unui deceniu și jumătate. În plus, Înalta Curte a acuzat Guvernul de încălcarea principiului separării puterilor în stat și de subminare a autorității și prestigiului sistemului judiciar în ansamblu.
Context și contextul depunerii plângerii administrative
Decizia de a apela la instanță a venit după ce președinta Lia Savonea a depus o plângere administrativă la adresa Guvernului. În plângerea depusă, Savonea a criticat diverse măsuri pe care le considera îndreptate împotriva intereselor magistraților. Criticile au vizat și alte inițiative guvernamentale precum cea privind reducerea pensiilor unor categorii de funcționari publici.
Posibilități de atac și obligații rămase în vigoare
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel poate fi atacată prin intermediul unui recurs depus în termen de cincisprezece zile de la notificarea deciziei. Cu toate acestea, până la o posibilă modificare sau anulare a deciziei prin recursul care ar putea fi depus, Guvernul rămâne obligat să se conformeze și să identifice rapid soluțiile necesare la nivel bugetar pentru achitarea obligațiilor financiare restante.
Celeritatea cu care a fost soluționată cauza în instanță a surprins mulți observatori ai sistemului judiciar, având în vedere că procese similare, implicând conflicte între instituții publice și privind obligații financiare substanțiale, se prelungesc de regulă pe perioade extinse de timp. Pronunțarea cu rapiditate a deciziei de către instanță poate fi interpretată drept o semnalare a caracterului urgent și fundamental al chestiunilor de drept ridicate în cadrul procesului.
