Într-o campanie care a demarat încă din 2025, autorități din mai multe orașe germane au început să restricționeze accesul la beneficiile sociale pentru cetățeni români și bulgari. Datele dezvăluite de media germană arată amploarea fenomenului: în doar 12 luni, peste 1.180 de persoane din aceste două țări și-au pierdut ajutoarele sau au primit ordine de a părăsi Germania.
Cea mai severă situație s-a înregistrat în Duisburg, unde 556 de dosare au fost soluționate prin retragerea beneficiilor. Gelsenkirchen urmează cu 506 cazuri, Dortmund cu 116, iar Hagen cu trei. Aceste cifre nu sunt doar numere: reprezintă familii care au rămas fără surse de venit și oameni forțați să se întoarcă în țara de origine.
Dar ce se ascunde în spatele acestor numere? Răspunsul nu este simplificat cum pare la prima vedere.
Autoritățile germane invocă o rațiune aparent legitimă: frauda în sistemul de asistență socială. Conform reglementărilor europene, cetățenii UE pot primi beneficii sociale chiar dacă lucrează cu normă parțială, atâta timp cât ocupă o poziție legală. Primarii unor orașe precum Gelsenkirchen și Hagen susțin că unii imigranți acceptă deliberat locuri de muncă cu venit minim, doar pentru a satisface cerințele legale și a accesa sistemul de ajutoare.
Un prag controversial stabilit în Gelsenkirchen elimină din beneficii orice persoană care câștigă mai puțin de o treime din costurile minime de viață. Decizia afectează și familii complete. Primarul din Hagen, Dennis Rehbein din CDU, merge și mai departe, criticând regulamentele europene care permite accesul la beneficii pentru cei care lucrează minimum 5,5 ore pe săptămână. Un prag prea scăzut în opinia sa, pentru că aduce doar sute de euro lunar dar conferă statut legal de angajat.
Contradicția care zdruncină întreaga poveste
Rehbein dezvăluie o contradicție fundamentală care stă la baza politicii sale. Orașul Hagen găzduiește aproximativ 7.000 de imigranți din România și Bulgaria, mai mult de jumătate fiind înregistrați la agenția locală pentru ocuparea forței de muncă. Costurile anuale generate depășesc zece milioane de euro. Cu toate acestea, edilul recunoaște că economia locală depinde efectiv de această forță de muncă.
Problema, explică el, nu este prezența imigranților în sine. Este percepția publică că imigrația este motivată exclusiv de accesul la beneficii sociale, percepție care generează o reacție de respingere din partea societății.
Media germană observă o marjă largă de decizie pe care o dețin municipalitățile. Aceasta explică de ce abordări diferite sunt aplicate în diferite orașe. Nu există o strategie unificată la nivel federal, ci mai degrabă o patchwork de politici locale care creează o realitate complexă și adesea incoherentă.
Instanțele germane au confirmat în repetate rânduri că revocarea libertății de circulație și de muncă este legală, cu condiția ca autoritățile să dovedească că venitul nu asigură independența financiară. Însă aplicarea unor asemenea decizii în practică ridică întrebări profunde despre cum se definește independența și cine hotărăște când venitul este suficient.
Ceea ce rămâne nespus în rapoartele oficiale este această realitate dublă: Germania are nevoie de aceștia oameni pentru a-și susține economia, dar societatea respinge ideea că aceștia au drepturi egale de acces la sistemul de protecție socială. Și aceasta este tensiunea care va defini politicile de imigrație în Europa în următorii ani.
