Nicușor Dan intensifică negocierile cu liderii formațiunilor parlamentare pentru a construi o majoritate care să suporte o guvernare rapidă. Conform surselor politice, șeful statului a propus ca funcția de prim-ministru să fie ocupată de Eugen Tomac, fiară cunoscută în administrație și politică. Mesajul a circulat deja la Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, Dominic Fritz, Kelemen Hunor și Varujan Pambuccian. Scopul declarat este instalarea unui executiv capabil să treacă de votul Parlamentului și să gestioneze criza politică în care se află statul.
Împiedicarea se află exact în geometria puterii parlamentare. În ultimele săptămâni, România s-a zbătut să formeze un guvern funcțional după scrutinul din noiembrie 2024, care a fragmentat forțele politice și a refuzat majorităților clare. PSD și PNL au negociat direct, dar orice formă de coaliție care le-ar include pe ambele deschide o problemă pentru USR și pentru o parte din PNL însuși. Aceste partide refuză să intre într-un executiv în care se regăsește și Partidul Social Democrat, care rămâne suspect din perspectiva forțelor reformiste.
Potrivit informațiilor din culisele Cotroceni, președintele a avut mai multe runde de convorbiri cu lideri din PSD și PNL. Dialogurile au fost susținute, dar nu s-a ajuns la o înțelegere care să deblocheze impasul. Canalele de comunicare rămân deschise, iar discuțiile informale ar urma să continue într-un format mai larg. Kelemen Hunor din UDMR și Dominic Fritz din USR trebuie să accepte doar o cale de compromis care să nu-i marginalizeze și să nu-i pună în poziție subordonată.
Eugen Tomac, care conduce în prezent un partid care nu a depășit pragul electoral, este prezentat drept o soluție cu experiență administrativă și cu capacitate de a coagula sprijin dincolo de liniile de partid. Cei care o susțin invocă profilul său și disponibilitatea de a negocia. Scepticii, însă, ridică o problemă aritmetică și o problemă de calcul politic. Orice majoritate care ar susține un premier din afara parlamentului riscă să se dizolve la prima ciocnire între parteneri. Tensiunea vizibilă privește refuzul explicit al unor actori de a reedita formule de guvernare împreună, ceea ce obligă negociatorii la un echilibru fin și aproape imposibil.
Două formule de executiv pe masă
Pe masa negocierilor stau două scenarii principale pentru structura viitorului guvern. Prima variantă este un guvern tehnocrat condus de Eugen Tomac, cu sprijin parlamentar explicit asumat de partide, dar fără ca forțele politice să revendice portofolii-cheie. În acest caz, formațiunile politice ar plasa oameni în eșaloanele doi și trei din ministere și în conducerile unor instituții subordonate. Susținătorii consideră că aceasta oferă stabilitate și pune expertiză administrativă în prim-plan, departe de jocurile de coaliție. A doua variantă este un guvern în care partidele parlamentare intră direct cu miniștri, dar premierul ar avea libertatea de a nominaliza tehnocrați pe domenii sensibile, cum ar fi finanțe sau apărare. Avantajul este asumarea politică explicită a reformelor și responsabilității. Dezavantajul este inerent: negocierile dure pe portofolii și fragilitatea unei coaliții care trebuie să țină cont de rivalități vechi.
Ambele piste sunt complicate de veto-uri reciproce. Fiecare actor încearcă să-și securizeze influența și să nu devină soziu junior la o înțelegere care îl slăbește pe termen lung. Strategia vehiculată la nivelul președinției este una etapizată. Primul pas: omogenizarea majorității în culisele negocierilor, fără convocare oficială de consultări. Doar când „cifrele se leagă” și există siguranta unei treceri în plen, Palatul Cotroceni ar convoca consultări oficiale și ar trimite rapid în Parlament lista de miniștri și programul de guvernare. Ținta operațională este o votare rapidă pentru a limita costurile unei prelungiri a crizei, care slăbește instituțiile și ține economia în suspans.
Eugen Tomac rămâne numele central al discuției, dar arhitectura puterii din jurul său încă se desenează. Ritmul compromisurilor, disponibilitatea partidelor de a ceda poziții secundare și definirea clară a ministerelor „tehnice” vor cântări decisiv în orele și zilele următoare. Liderii se pregătesc să relanseze negocierile în format extins, iar rezultatul ar putea fi cunoscut înainte de sfârșitul lunii mai.
