Inaltarea Domnului, cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas, se sarbatoreste la 40 de zile dupa Paste si marcheaza momentul in care Iisus Hristos S-a inaltat la cer in prezenta apostolilor. Ziua din 2026 cand se praznuieste acest eveniment este insotita de numeroase interdictii transmise din generatie in generatie. Conform credintei populare, anumite activitati pot aduce ghinion si vor afecta economia casei, motiv pentru care crestinii respecta cu strictete aceste obiceiuri ancestrale in aceasta zi sfanta.
Pentru crestinii ortodocsi, Inaltarea Domnului reprezinta nu doar un moment religios esential, ci si perioada in care sufletele mortilor se crede ca urca la cer impreuna cu Hristos. Aceasta zi se asociaza cu pomenirea celor adormiti, iar traditiile romanesti recomanda oferirea de pomana pentru sufletele acestora. Potrivit Sfintei Scripturi, acest eveniment simbolizeaza trecerea definitiva a lui Iisus in lumea divina si promisiunea revenirii Sale. In biserici se officiaza slujbe speciale in aceasta dimineata, iar credinciosii se saluta cu expresia rituala „Hristos S-a Inaltat!”, primind raspunsul „Adevarat S-a Inaltat!”
Prima interdictie se refera la oferirea de sare din gospodarie. Se crede ca acest gest duce la disparitia smantanii de la vacile celui care o da, ceea ce ar fi un semn rau pentru economia fermierii. A doua restrictie priveste imprumuturile de bani sau obiecte, care sunt considerate un semn de pierdere a norocului si a bunastarii in lunile care urmeaza. A treia interdicție se refera la lucrul pamantului – conform credintei populare, tot ceea ce este cultivat in aceasta zi sfanta nu va rodi si va fi pierdut. A patra si cea mai importanta restrictie interzice curatenia casei – spalatul, calcatul si cusutul sunt considerate activitati care atrag ghinionul si nu trebuie efectuate in aceasta zi.
Gospodinele sunt sfatuite in mod special sa evite orice fel de munca casnica, incluzand spalatul rufelor, calcatul si cusutul hainelor. Aceasta respectare a sacralității zilei de Inaltare este vazuta ca o forma de onorare a momentului spiritual si de concentrare pe rugaciune si milostenie. Restricțiile nu sunt limitate la aceste patru interziceri principale, ci fac parte dintr-un sistem mai larg de credințe despre impuritatea si protecția casei in ziua cand Hristos se inalța la cer. Oamenii ii spun acestei zile „Ispas” si o considera unul dintre momentele cele mai incarcat spiritual din calendarul bisericesc ortodox.
Pomana traditionala si semnificatia ei spirituala pentru sufletele mortilor
Traditia romaneasca spune ca in ziua Inaltarii trebuie oferita pomana pentru sufletele celor adormiti. Se obisnuieste ca femeile sa dea de pomana oua rosii – aceasta fiind ultima data din an cand se vopsesc ouale – impreuna cu paine calda, ceapa verde, branza, rachiu si alte alimente specifice regiunilor. Toate aceste daruri simbolizeaza belsuguul si grija pentru sufletele celor plecati in drumul lor catre lumea de dincolo, iar credinciosii cred ca sufletele acestora se bucura si beneficiaza de milostenia oferita cu inima curata. Istoria acestor obiceiuri se intinde pe mai multe secole in cultura romaneasca, fiind strans legate de credinele pre-crestine care au fost adaptate la calendar bisericesc.
Perioada de patru decenii dintre Paste si Inaltare era vazuta ca un timp de tranzitie spirituala pentru intreaga comunitate crestina. La doar zece zile dupa Inaltarea Domnului urmeaza Rusaliile – Pogorarea Sfantului Duh – cand Biserica praznuieste intemeierea oficiala a comunitatii crestine, motiv pentru care aceasta perioada este considerata de mare importanta in pregatirea sufletelor pentru acest eveniment. Respectarea acestor obiceiuri si interdictii de Inaltarea Domnului ramane o forma viu in comunitatile traditionale din Romania. Credinciosii considera ca aceste practici nu sunt doar superstițiuni, ci moduri concrete de a aduce pace si binecuvantare in viata de zi cu zi.
Orice nerespectare a acestor reguli este crezuta ca va duce la nenorociri in gospodarie si in familie in lunile care vor urma anului 2026. Credinta in puterea acestor obiceiuri ramane puternica in randul crestinilor ortodocsi care transmit aceste interziceri din generatie in generatie.
