Calendarul ortodox marchează pe 24 mai pomenirea Sfântului Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat, o figură venerată în tradiția creștină orientală pentru vindecările și ajutorul divin acordat celor care se confruntau cu greutăți spirituale și materiale. Biserica îl cinstește alături de Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, iar rugăciunile către acești sfinți sunt rostite de credincioși în speranța protecției divine.
Sfântul Simeon din Muntele Minunat, cunoscut și sub numele de Simeon Stâlpnicul cel Tânăr, reprezintă o figură emblematică a ascetismului creștin din secolul al șaselea. Conform tradițiilor transmise de Biserica Ortodoxă, mama sa, Sfânta Marta, a fost anunțată de Sfântul Ioan Botezătorul că va aduce pe lume un copil, răspunzând astfel la rugăciunile ei. Această naștere miraculous anunțată a marcat din start destinul spiritual al copilului și va influența întreaga sa existență.
Sfântul Simeon s-a născut în anul 521, în perioada împăratului Iustinian, și a primit botezul la vârsta de doi ani. Un seism puternic a provocat moartea tatălui său, iar copilașul de cinci ani s-a rătăcit de mama lui în zăpăcealul dezastrului natural. O femeie credincioasă l-a găsit și l-a adapostit timp de șapte zile într-un munte, până când Sfânta Marta, cu ajutorul Sfântului Ioan Botezătorul, a reușit să îl găsească. La vârsta de șase ani, Simeon a intrat într-o mănăstire, unde a început o viață de post greu și rugăciune neîntreruptă.
La doar șapte ani, Sfântul Simeon a cerut să i se înalțe un stâlp de piatră lângă cel al starețului său, care era și el stâlpnic. Această practică de ascetism — stând pe o coloană de piatră timp de ani de zile — era cunoscută în epoca aceea și reprezenta o formă extremă de renunțare la lumea materială. Pe parcursul anilor, Sfântul Simeon a vinddecat nenumărate persoane care se confruntau cu probleme grave de sănătate și a oferit mângâiere spirituală multor creștini care se-ndreptau către el. Recunoscând în el puterea și harul lui Dumnezeu, monahii din imprejurimi au ridicat pentru Sfântul Cuvios Simeon un stâlp foarte înalt, de patruzeci de metri, semn al încrederii lor în sfințenia și puterea sa intercesorică.
Ascetul care s-a ridicat pe coloană de piatră pentru a slujii Dumnezeu
Viața lui Simeon a fost marcată de o consecvență remarcabilă în practici ascetice și în răspândirea credinței. La vârsta de 33 de ani a fost hirotonit preot de către episcopul Dionisie al Seleuciei, dobândind astfel autoritate religioasă formală. Această consacrare a reprezentat recunoașterea oficială a sfințeniei și a puterii sale intercesorici de către hierarchia eclesiastică a vremii. Sfântul Simeon a trăit o viață foarte lungă pentru epoca aceea, ajungând la vârsta de 85 de ani.
Moartea sa a survenit pe data de 24 mai 592, marcat fiind aniversat de atunci pe aceeași dată în calendarul creștin. Acatisturile și troparii rostite în cinstea sa reflectă credința creștinilor că Sfântul Cuvios Simeon continuă să se roage pentru mântuirea sufletelor și să ofere ajutor divin celor care se-nclină în fața lui cu inimă curată. Sărbătorirea anuală a memoriei sale perpetuează amintirea unui cuvios care a sacrificat comoditatea lumească pentru a ajunge mai aproape de divinitate și pentru a deveni canal al harului lui Dumnezeu în lume.
